În cadrul summitului G20 din septembrie 2009, liderii principalelor puteri ale lumii şi-au reînnoit angajamentul de a lupta împotriva protecţionismului. Promisiunea este privită cu scepticism.

În cadrul summitului G20 din septembrie a.c., liderii principalelor puteri ale lumii şi-au reînnoit angajamentul de a lupta împotriva protecţionismului. În ciuda acestui fapt, promisiunea este privită cu scepticism, având în vedere seria de măsuri adoptate de majoritatea ţărilor membre G20.

Unul dintre angajamentele importante luate şi reînnoite în cadrul ultimelor trei întâlniri G20 a fost abţinerea de la adoptarea unor măsuri protecţioniste. Protecţionismul defineşte acele politici economice care urmăresc protejarea industriei şi agriculturii unui stat prin aplicarea unor taxe vamale ridicate, prin interzicerea anumitor tipuri de importuri şi impunerea unor restricţii valutare. „Respingerea protecţionismului” şi „abţinerea de la noi bariere impuse comerţului cu bunuri sau servicii” [1] pentru următoarele 12 luni au fost angajamentele luate la Washington, în noiembrie 2008. În comunicatul final al summitului de la Londra [2], din 2 aprilie 2009, se regăsea aceeaşi promisiune de a se face „tot posibilul” pentru respingerea unor prevederi protecţioniste, termenul limită fiind extins până la sfârşitul anului 2010.

Cu toate acestea, chiar înainte de reuniunea de la Pittsburgh, preşedintele american, Barack Obama, semna, în data de 11 septembrie a.c., un decret prin care impunea taxe vamale suplimentare pentru importurile de pneuri din China. Astfel, taxele au crescut de la 4% la 35%. Conform unui raport al Băncii Mondiale [3], după summitul de la Washington, din urmă cu un an, 17 din cei 20 de membri G20 au adoptat astfel de politici, în ciuda promisiunilor făcute. Rusia a impus taxe mai mari pentru automobilele la mâna a doua cumpărate din alte ţări, iar Ecuadorul a ridicat taxele pentru peste 900 de produse provenite din import.

Indonezia a impus ca anumite produse să fie importate în ţară doar prin cinci porturi şi aeroporturi. În unele ţări, anumite importuri au fost interzise. Poate fi amintită India, care a interzis importul de jucării chinezeşti. SUA şi China au introdus în pachetele de stimulare financiară anticriză o serie de clauze privind achiziţia produselor locale, denumite generic Buy American sau Buy Chinese, care prevedeau ca în cadrul lucrărilor publice efectuate să fie folosite doar bunuri produse în statele respective.

Comerţul liber şi ameninţarea protecţionismului

Măsurile protecţioniste împiedică buna desfăşurare a schimburilor libere şi au un impact negativ asupra economiei globale. Logica producţiei de bunuri impune ca fiecare ţară să se specializeze în fabricarea şi oferirea anumitor bunuri şi servicii, potrivit avantajelor competitive de care dispune. Astfel, fiecare ţară poate vinde altor state produse specifice. Este mai convenabilă cultivarea bananelor în Costa Rica, decât în Germania, pentru că mediul este mult mai favorabil. China oferă o mână de lucru foarte ieftină, comparativ cu alte state care nu dispun de pârghiile specifice ţărilor puternic industrializate, precum tehnologia avansată şi capitalul. Eficienţa se traduce în preţuri mai mici pentru consumatori şi o creştere a bunăstării la nivel global. Progresul incredibil al economiei din ultimele decade s-a datorat, în bună parte, schimburilor comerciale libere. Totodată, eforturile de combatere a sărăciei la nivel mondial au fost strâns legate de acest tip de comerţ, deoarece s-a favorizat accesul ţărilor în curs de dezvoltare la pieţele de desfacere, la importuri mai ieftine de tehnologie şi la intrări de capital.

Tentaţia protecţionismului creşte însă în perioadele de criză. Comerţul liber presupune competiţie, şi aceasta devine necruţătoare în condiţiile în care are loc o scădere a cererii pe piaţă. În momentele de criză, protejarea locurilor de muncă şi stimularea fi rmelor locale devin prioritare. Guvernele pot fi presate de uniunile sindicale să impună restricţii la importuri, pentru ca produsele şi serviciile proprii să fie favorizate pe pieţele interne.

Un alt dezavantaj al comerţului liber în perioade de recesiune este că efectul benefic al măsurilor într-o ţară se împarte cu ţările partenere, fără ca acestea să contribuie la suportarea costurilor acestor politici. Astfel, sunt limitate beneficiile anticipate pentru economia locală. Programul de reînnoire a parcului auto din Germania, în contextul crizei actuale, a avut ca efect creşterea vânzărilor producătorului autohton, Dacia. Programul din Germania a avut, în mod cert, efecte pozitive în România, fără a fi necesară o participare financiară a contribuabililor români. Aceste situaţii pot fi prevenite parţial printr-o coordonare a programelor anticriză între guvernele marilor economii, iar în cazul crizei actuale a existat o cooperare fără precedent.

Costurile protecţionismului

Protecţionismul este dăunător pe termen lung pentru că, de multe ori, ţările afectate de măsurile protecţioniste răspund prin măsuri similare. Când Statele Unite au limitat circulaţia camioanelor mexicane în zona de frontieră, pentru a favoriza fi rmele de transport locale, Mexicul a ripostat printr-o creştere a taxelor pentru importurile de fructe din SUA. În consecinţă, producătorii de fructe din Statele Unite au suferit pierdericonsiderabile.

Multe dintre măsurile de acest fel nu se bucură de susţinerea largă a producătorilor din domeniul respectiv. Decizia preşedintelui american de a majora taxele vamale la importurile de cauciucuri din China a venit ca răspuns la plângerea sindicatului United Steelworkers, care susţinea că importurile de anvelope din China reprezintă cauza pierderii a peste 1.000 de locuri de muncă în rândul americanilor. Asociaţia Industriei de Anvelope din Statele Unite a reacţionat negativ faţă de hotărârea preşedintelui Barack Obama. Conform unui comunicat[4] de presă, Asociaţia consideră că industria americană se adresează unui alt segment al pieţei de anvelope şi decizia ar fi neîntemeiată. Altfel spus, majorarea tarifelor pentru importurile din China nu va avea drept efect o redirecţionare a cererii de pneuri către industria locală, pentru că aceasta produce pneuri de calitate superioară şi, evident, la preţuri mai ridicate. Astfel, industria locală nu ar benefi cia de pe urma acestei decizii.

Analiştii economici sunt preocupaţi şi îngrijoraţi de politicile protecţioniste. Ei atrag atenţia asupra Marii Depresii din anii ’30, când măsurile protecţioniste adoptate în contextul crizei economice au contribuit la accentuarea acesteia. Profesorul de comerţ internaţional Simon J. Evett, interpretând un raport al Global Trade Alert [5], aprecia că există totuşi un confort temporar, întrucât măsurile protecţioniste actuale sunt mult mai puţine şi mai subtile decât cele din anii ’30 [6]. În ciuda subtilităţii de care vorbea profesorul Evett, protecţionismul actual are consecinţe chiar asupra libertăţii umane.

În opinia lui Pierre Chaffour [7] , economist al Băncii Mondiale, schimburile comerciale libere, dincolo de faptul că facilitează creşterea economică şi contribuie la reducerea sărăciei, au un rol esenţial în promovarea libertăţii omului. Restricţiile impuse comerţului reprezintă o ameninţare a drepturilor omului, a principiilor liberului schimb şi nondiscriminării. Protecţionismul poate descuraja indivizii să îşi folosească talentele şi abilităţile în acord cu propriile planuri sau dorinţe şi limitează alegerile consumatorilor, care sunt obligaţi astfel să cumpere produse locale de o calitate inferioară sau la costuri suplimentare faţă de produsele similare de import.

„Lupta împotriva protecţionismului”, crede Chaffour, „este nu doar un imperativ economic, ci o responsabilitate morală pentru a ne asigura că orele cele mai negre ale secolului al XX-lea nu se vor mai repeta”. Constatăm însă că liderii ţărilor cu major în echilibrul economic global creează o sincopă între ceea ce promit şi măsurile luate. De multe ori, deciziile lor par să se plaseze în afara dimensiunii etice, urmărind doar obţinerea unor avantaje subţiri, de moment. Este datoria fiecărui individ în parte să privească în perspectivă, dincolo de interesul egoist, şi să descurajeze prin votul său astfel de politici.


[1] „Declaration and action plan from the Washington Summit", www.g20.org
[2] „Global plan for recovery and reform: the Communiqué from the London Summit", www.londonsummit.gov.uk
[3] „Protectionist Measures Show Worrisome Rise Since Beginning of Financial Crisis",web.worldbank.org, 11 martie 2009
[4] „Tire Industry Association Expresses Disappointment With President's Decision Concerning Chinese Tire Tariff", www.tireindustry.org, 14 septembrie 2009
[5] Organizaţie care monitorizează măsurile discriminatorii ale statelor
[6] „Broken Promise, a G20 Summit Report by Global Trade Alert", www.voxeu.org, 17septembrie 2009
[7] „The Protectionist Virus Attacks More Than our Prosperity; It Attacks our Very Freedom", www.voxeu.org, 3 octombrie 2009