Prietenul Prietenului meu | prietenia și Dumnezeu

Este adevărat că nu îţi dai seama ce crezi cu privire la Dumnezeu decât atunci când nu ţi-a mai rămas cu privire la El decât convingerea exprimată în cartea profetului Ieremia: „Tată! Tu ai fost Prietenul tinereţii mele!” (Ieremia 3:4).

Locul în care cresc cele mai râvnite cuvinte | prietenia și conversaţiile inspiratoare

Mușchii feţei devin lacși, iar ochii încep să li se golească de interes, înainte ca plictiseala să-i îndemne să-și caute alt centru de interes. Foiala culminează cu plecarea unora sau cufundarea în explorarea telefonului. Alţii caută să deturneze discuţia cu o glumă sau îi grăbesc sfârșitul printr-o tăcere detașată sau ostentativă.

Liniștea de după furtună | prietenia între certare și iertare

Eschimoșii nu au cuvântul „ceartă” în vocabular. Ei trăiesc într-o climă deosebit de aspră, așa că nimeni nu riscă să facă pneumonie (sau să moară) doar ca să arate că are dreptate.

Marile așteptări și împlinirea în prietenie | prietenia și dezamăgirile

Cum să ne protejăm de dezamăgire în prieteniile pe care le cultivăm? Putem face ceva pentru a ne pregăti să facem faţă dezamăgirii? Și ce înseamnă să îi facem faţă?

Mă iubește… nu mă iubește… | prietenia și friendzone

Când eram copil, luam o rămurică de salcâm și, smulgând frunzele una câte una, spuneam: „Mă iubește… nu mă iubește… mă iubește... nu mă iubește”. Nu-mi amintesc la cine mă gândeam când făceam lucrul acesta. Au trecut prea mulţi ani de atunci. Doar că îmi sună foarte cunoscut acest refren acum.

Dinspre mine, înspre noi | prietenia și reciprocitatea

Înţelepciunea prieteniei înseamnă să-i găsești pe aceia cărora, oferindu-le, simţi că primești, fără ca aceasta să-ţi ceară să te schimbi sau să-ţi ceară vreun preţ.

Cum gestionăm o relaţie toxică? | prietenia și limitele

A merge cu un prieten prin întuneric este mai bine decât a merge singur prin lumină, scria Hellen Keller. Și dacă întunericul se insinuează în toate ochiurile relaţiei?

Sunt aici! | prietenia și interesul pentru celălalt

Îmi las inima drept plată între monede și trec... – Nichita Stănescu

Prietenia, mai rară ca dragostea? | Prietenia și onestitatea

Dragostea se simte foarte ușor rănită și este destul de pretenţioasă, mai ales când sinceritatea este mai abruptă. Prietenia este mai robustă.

Când nu e ușor să îţi faci prieteni | prietenia și timiditatea

Alături de familie și de sănătate, prietenii se află în topul motivelor care ne fac fericiţi. Dar dacă suntem solitari, retrași sau timizi?

Oglinda este parte din noi | prietenia și imaginea de sine

Prietenul poartă în pieptul său caseta de valori a identităţii noastre.

Micul secret care ne poartă mai departe

Serialul Friends (Prieteni) era evaluat recent în The New York Times ca o producţie „enorm de ușor de privit”, dar aceasta caracteristică nu face serialul unic și nici nu poate să explice de ce este popular și astăzi, la mai bine de 15 ani de la difuzarea în premieră a ultimului episod.

Povestea fericitului Ayyub

Pe vremea când neamul Israel îşi petrecea robia în Ta Kemet (Ţara Neagră), iar prinţul Moşé, marele scrib, aciuat în tribul nord-arabic Madian, asculta la foc de tabără poveştile chervangiilor, o istorie neobişnuită i-a atras atenţia. Povestea unui alt prinţ, care dintr-o dată pierduse totul, ca şi el.

Copacul care a umbrit pământul

Isus le-a pus înainte o altă pildă, și le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în ţarina sa. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face...

„Aruncă-ţi pâinea pe ape și, după multă vreme, o vei găsi iarăși!“

Când facem un bine cuiva fără să așteptăm nimic în schimb, uităm adesea și persoana beneficiară, și darul oferit. Dumnezeu însă nu uită și împlinește la momentul potrivit promisiunea făcută în versetul care a dat titlul acestei pagini de jurnal. Așa a procedat și în cazul meu.

Neafiliaţii. Un mesaj pentru Dumnezeu sau pentru Biserici?

Cum se face că religia nu mai este percepută ca un aspect important în definirea propriei identităţi? Privind fenomenul din perspectiva procesului de secularizare, tendinţele actuale ar părea uşor de înţeles şi explicat.

Sensul originar

Înainte să încep să caut sensul vieţii credeam că l-am găsit deja. Sau că îmi fusese dat. În lumea din care veneam, drumul era clar stabilit, cu evenimentele majore bine delimitate și prea puţin negociabile.

Nu știu multe despre sens, dar am aflat câteva lucruri fără de care viaţa n-ar avea sens

Vorbeam foarte puţin în primii mei ani şi mama spune că o speria tăcerea mea. Nu ştia niciodată ce îmi trece prin minte, se temea că ascund ceva.

Filă de jurnal

Îmi amintesc cu precizie momentul și locul în care am realizat că sunt liberă să aleg ce fel de persoană vreau să fiu. Construcţia aceasta cere însă curaj, materiale potrivite și perseverenţa de a nu lăsa proiectul în ruină când apar divagări de la plan.

Nevoia de claritate

Cu mai bine de zece ani în urmă am primit de ziua mea o carte. Mesajul dinăuntru spunea: „Biblia este scrisoarea Domnului către oameni. În speranţa că și scrisorile oamenilor către Dumnezeu îţi vor hrăni sufletul, îţi ofer această carte. La mulţi ani!”. Și, într-adevăr, așa a fost.

Să nu zici că nu ţi-am spus…

Pe vremea adolescenţei mele, un autor elveţian, Erich von Daniken, a făcut vâlvă cu teoriile lui despre influenţe extraterestre asupra omenirii la începuturile ei. Versiunea românească a cărţii lui principale s-a numit Amintiri despre viitor. Desigur, ideile lui nu au astăzi nicio susţinere, dar expresia a rămas: amintiri despre viitor. Ceva din trecut spune ceva...

CELE MAI CITITE

CELE MAI RECENTE