Întotdeauna mi-au plăcut animalele de companie, dar de la distanţă. Crescută de o mamă convinsă că necuvântătoarele nu au ce căuta sub același acoperiș cu omul, am împrumutat o părere asemănătoare, de la care nu am făcut rabat mulţi ani de zile, în ciuda celor ce încercau să îmi demonstreze contrariul.
Recent, însă, am cedat rugăminţilor de a adopta o pisică. Astfel că, anterior marelui eveniment, am străbătut în lung și-n lat internetul, pentru a ști care sunt pregătirile necesare și la ce trebuie să ne așteptăm după includerea, în familia noastră de doi, a unui mic prieten cu blană.
Printre materialele citite am descoperit articole care făceau trimitere la numeroase argumente în favoarea traiului alături de un animal precum câinele sau pisica. Încă din anii ’80, cercetătorii s-au aplecat asupra studiului efectelor pe care interacţiunea dintre om și animal le are asupra celui dintâi. Despre câini s-a dovedit că au capacitatea de a se atașa profund de stăpâni, fiind pe drept numiţi „cei mai buni prieteni ai omului”; că posedă o inteligenţă aparte, care le permite să ne interpreteze mesajele, tonul vocii, limbajul trupului și expresiile faciale. Despre pisici se spune că ajută la reducerea emoţiilor negative, chiar și atunci când este vorba despre simpla vizionare a unui clip în care micile feline torc, dorm sau se joacă în voie.
Mai mult decât o simplă companie
Dincolo de observaţiile știinţifice, putem înţelege intuitiv anumite beneficii ale faptului de a avea un animal, sau mai multe, în grijă. Acestea oferă companie, ne pun în mișcare, adaugă structură în rutina zilnică, responsabilizează copiii, îi ajută pe vârstnici să se simtă valoroși, alină singurătatea.
Printre altele, prezenţa lor răspunde nevoii umane de atingere, care, odată satisfăcută, ne îmbunătăţește starea de spirit și comportamentul. Unele studii arată că deţinuţii își schimbă în bine comportamentul după ce mângâie animale și se joacă cu ele sau că minorii diagnosticaţi cu tulburări de spectru autist care cresc alături de pisici dezvoltă comportamente pozitive.
Pe lângă a fi un bun instrument de reglare emoţională, simţul tactil este și un instrument de eliberare senzorială a stresului, asemenea mișcării fizice. Astfel, compania unui animal, care le bifează pe ambele, contribuie semnificativ la diminuarea stresului. Totodată, mișcarea joacă un rol important în menţinerea stării de sănătate. Potrivit unui studiu din 2019, în cazul supravieţuitorilor unui atac cerebral sau de cord care locuiesc singuri și au câini riscul de a muri este mai mic cu 33% decât în cazul celor care nu au (datorită faptului că fac zilnic mișcare).
Efectele terapeutice ale legăturii om-animal
Chiar dacă nu sunt întru totul de acord, majoritatea cercetărilor recunosc efectele terapeutice ale legăturii om-animal. De exemplu, un studiu derulat pe copii bolnavi de cancer nu a identificat diferenţe majore ale nivelului de anxietate între copiii implicaţi în terapia cu câini și ceilalţi, dar a observat aceste diferenţe în rândul părinţilor, semn că efectele se pot manifesta și indirect. La polul opus, un studiu din 2015 înregistrează rezultate pozitive ale acestui demers terapeutic în comportamentul copiilor diagnosticaţi cu ADHD.
Fie că este vorba despre terapia asistată de animale, fie că ne referim la interacţiuni de lungă sau de scurtă durată, rolul pozitiv al animalelor în starea noastră de bine nu poate fi contestat. Literatura de specialitate enumeră mai multe efecte resimţite în ceea ce privește interacţiunile sociale, dar și în lupta împotriva stresului, a anxietăţii și a durerii.
Beneficii pe plan social
În prim-plan se vorbește despre funcţia de catalizator social pe care o deţine compania unui animal. Un experiment din 2004 a demonstrat că oamenii își schimbă comportamentul faţă de un necunoscut dacă acesta este însoţit de un câine. În cadrul experimentului au fost analizaţi 1.800 de subiecţi în relaţie cu o persoană străină de gen feminin, aflată în șase ipostaze: alături de un pui labrador, de un labrador adult, de un rottweiler adult, de o plantă vie, de un ursuleţ de pluș sau singură. Persoana a primit cea mai mare atenţie din partea străinilor atunci când era acompaniată de un câine (în special de cel mic), fiind ignorată când se afla singură.
Beneficiile pe plan social au fost confirmate în raport cu diverse contexte. Spre exemplu, unele studii atestă că prezenţa câinelui în predarea făcută la clasele primare înseamnă atenţie sporită din partea elevilor faţă de învăţător, în timp ce alte studii arată că terapia ocupaţională care include animale facilitează implicarea copiilor cu autism în interacţiuni sociale sau că pacienţii din unităţile de psihiatrie rezonează mai ușor cu ceilalţi (prin zâmbete, receptivitate etc.) dacă parcurg astfel de activităţi.
Compania unui animal influenţează și „cantitatea” de încredere pe care o acordăm stăpânului, prin creșterea gradului său de credibilitate. Un studiu din 2006 le-a cerut participanţilor (studenţi) să urmărească prezentările video a doi psihoterapeuţi și să îi evalueze apoi în funcţie de credibilitatea transmisă. Rezultatele au relevat că psihoterapeutul dublat de prezenţa canină a primit cele mai multe voturi de încredere.
De altfel, câinii sunt în general asociaţi cu manifestarea comportamentului prosocial. Un experiment din 2008 a urmărit reacţiile oamenilor puși în faţa a trei situaţii distincte: când li se cereau bani de către un oarecare întâlnit pe drum, când li se cerea numărul de telefon de către un străin (în cazul femeilor) sau când erau în preajma cuiva căruia îi căzuseră monezile în plină stradă. Majoritatea subiecţilor au oferit o mână de ajutor (și numărul de telefon) persoanei care avea alături un câine.
Animalele și sănătatea mintală
Animalele ușurează și stările de anxietate. Puși faţă în faţă cu o tarantulă, protagoniștii unui experiment din 2003 au fost informaţi că li s-ar putea cere să o ţină în mână. Respectivii au fost ulterior împărţiţi în cinci grupe și îndemnaţi să mângâie fie un iepure adevărat sau o broască ţestoasă reală, fie un iepure de jucărie sau o broască la fel, fie să se odihnească, după care au fost instruiţi să interacţioneze cu tarantula. Subiecţii care au atins animalele reale au raportat un nivel de anxietate mai redus comparativ cu ceilalţi participanţi.
Și pacienţii cu schizofrenie au raportat o stare de anxietate scăzută după susţinerea unui interviu clinic, în cazurile în care acesta s-a desfășurat în prezenţa unui patruped prietenos (2010). Tot astfel, persoane cu diferite diagnostice psihiatrice, implicate timp de 12 săptămâni într-un program bazat pe interacţiunea cu animale de fermă, au devenit mai puţin anxioase decât cele din grupul de control, schimbările survenind la aproximativ 6 luni de la încheierea experimentului (2011).
Contactul cu animalele îmbunătăţește tonusul emoţional și în rândul copiilor, nu doar al adulţilor cu probleme de sănătate mintală. Totodată, acesta ajută inclusiv vârstnicii, după cum reiese dintr-un experiment (2006) cu rezidenţi seniori cărora li s-a dat în grijă câte un canar pentru o perioadă de 3 luni, timp în care s-au confruntat cu mai puţine stări de depresie decât în mod curent.
Efectele antistres ale contactului cu un animal sunt atestate prin măsurători specifice ale cortizolului, adrenalinei și noradrenalinei. Când oamenii interacţionează cu propriul câine sau cu unul străin valoarea stresului este mai scăzută chiar și decât atunci când se odihnesc sau citesc cartea preferată, indică un studiu. Un altul sugerează că pacienţilor ce suferă de insuficienţă cardiacă li se reglează nivelul hormonilor de stres dacă primesc vizitatori însoţiţi de un patruped canin.
Rolul pisicilor
Nici pisicile nu sunt mai prejos când vine vorba de a îmbunătăţi viaţa oamenilor, ba chiar de a-i prelungi durata. Un studiu publicat de Medical News Today a scos la iveală faptul că persoanele care trăiesc alături de pisici prezintă un risc mai mic de a face infarct, iar un sondaj din 2011 arată că torsul micilor feline alungă, în multe situaţii, stresul cauzat de începerea săptămânii de lucru și majoritatea grijilor cotidiene.
„A petrece timp cu o pisică la sfârșitul unei zile agitate este ca un masaj liniștitor pentru suflet”, afirmă Beth Skillings, medic veterinar în cadrul organizaţiei Cats Protection, din Marea Britanie.
Încă de când suntem mici, pisicile ne influenţează emoţional, dar și fizic. Copiii aflaţi în contact permanent cu animale cu blană sunt mai rezistenţi în faţa alergiilor și mai puţin predispuși să ajungă la obezitate decât ceilalţi, datorită expunerii timpurii la două bacterii intestinale cu rol protector (Ruminococcus și Oscillospira).
Alte posibile beneficii
Deși publicaţiile abordează într-o mai mică măsură acest aspect, se crede că interacţiunea cu animale are efecte pozitive și asupra învăţării. Unii cercetători sunt de părere că implicarea câinelui într-un cadru educaţional amplifică atenţia și concentrarea copiilor, reduce stresul și creează o conjunctură socială plăcută, ceea ce reprezintă o componentă esenţială pentru funcţionarea optimă a celor trei procese cognitive indispensabile învăţării: memoria de lucru, controlul inhibitor și flexibilitatea cognitivă.
Există studii care ilustrează faptul că cei mici se simt mai relaxaţi în prezenţa unui patruped în momentul îndeplinirii anumitor sarcini și, prin urmare, obţin performanţe mai ridicate la activităţi ce le probează abilităţile motorii (indiferent de nivelul de dezvoltare).
Fără a fi 100% concludente, există și cercetări care corelează cantitatea de medicamente administrate, în centrele rezidenţiale, pentru ameliorarea durerilor cu prezenţa unor animale de companie la care cei instituţionalizaţi au acces, sugerând astfel că o legătură constantă cu prieteni necuvântători modifică percepţia asupra durerii. În categoria studiilor relative intră și cele care vorbesc despre îmbunătăţirea sistemului imunitar, despre reducerea agresivităţii sau despre creșterea empatiei pe fondul unei legături puternice om- animal.
Deși nu se cunoaște întru totul influenţa lor asupra noastră, cercetările creionează o realitate greu de contestat: animalele chiar ajută oamenii să aibă o viaţă mai bună, mai liniștită și mai sănătoasă, aducând zâmbetul pe feţele celor ce le oferă afecţiune.
În ceea ce mă privește, scurta experienţă petrecută alături de noul membru al familiei mă face să subscriu acestei realităţi. Și să nu regret alegerea făcută.