Pacienţii care suferă de demenţă au simptome diferite în ce privește dificultăţile de vorbire și de citire, în funcţie de limba pe care o vorbesc, a arătat un studiu realizat de cercetătorii de la Memory and Aging Center din cadrul Universităţii California din San Francisco și de la un centru de cercetare în domeniul neurologiei din cadrul Institutului Știinţific San Raffaele din Milano.
Neurologii au presupus că afecţiunile neurologice care interferează cu capacitatea lingvistică au simptome similare, indiferent de limbile vorbite de pacienţi. Acest nou studiu a arătat însă că vorbitorii de limbă engleză și de italiană care suferă de demenţă experimentează tipuri distincte de dificultăţi de vorbire și lectură. Astfel, pacienţii cu dislexie vorbitori de italiană au dificultăţi de citire mai puţin grave comparativ cu pacienţii vorbitori nativi de engleză sau franceză, ortografia fonetică a limbii italiene fiind mai simplă.
„Criteriile clinice pentru diagnosticarea tulburărilor care afectează comportamentul și vorbirea sunt bazate în principal pe baza studiilor realizate pe vorbitori nativi de engleză din culturile occidentale, ceea ce poate duce la diagnostice eronate dacă persoanele care vorbesc alte limbi sau care provin din alte medii culturale manifestă simptome în mod diferit. Este crucial ca studiile să ia în calcul diferenţele culturale și lingvistice atunci când analizează tulburări neurologice care afectează funcţiile cognitive superioare – despre care știm că sunt foarte mult influenţate de cultură, mediu și experienţă”, a declarat dr. Maria Luisa Gorno-Tempini, profesor de neurologie și psihiatrie în cadrul UCSF Memory and Aging Center.
Cercetătorii au recrutat pentru studiul lor 20 de pacienţi care vorbeau nativ engleza și 18 pacienţi care aveau italiana ca limba maternă, suferind de afazie progresivă primară (APP), un sindrom al sistemului neurologic care afectează capacităţile lingvistice, asociat deseori cu boala Alzheimer, dar și cu alte forme de demenţă. Deși testele cognitive și cele realizate cu RMI au arătat că ambele grupări aveau un nivel similar al funcţiilor cognitive și al degenerării creierului, totuși, testele lingvistice au arătat că vorbitorii de engleză aveau mai multe dificultăţi de a pronunţa cuvintele și tindeau să vorbească mai puţin decât de obicei, iar vorbitorii de italiană aveau mai puţine dificultăţi de pronunţie și tendinţa de a se exprima prin propoziţii scurte și simple din punct de vedere gramatical.
„Credem că această diferenţă este cauzată de faptul că grupurile consonantice, atât de comune în limba engleză, generează provocări mai mari pentru un sistem degenerat de planificare a vorbirii. În schimb, limba italiană este mai ușor de pronunţat, însă are o gramatică mai complexă, ceea ce creează dificultăţi vorbitorilor de italiană cu APP”, a explicat Gorno-Tempini.
„Acest lucru înseamnă că, probabil, există multe persoane din întreaga lume – inclusiv vorbitori de limba engleză non-nativi din SUA – care nu primesc diagnosticul corect, deoarece simptomele lor nu se potrivesc cu cele descrise în manualele clinice bazate pe studii efectuate pe vorbitori nativi de engleză”, adaugă profesorul.
Cercetătorii admit că una dintre limitele studiului este reprezentată de numărul mic de participanţi, ceea ce poate însemna că diferenţele în gravitatea demenţei, diferenţele anatomice nedetectate și cele legate de nivelul de educaţie ar putea afecta rezultatele obţinute. Studii viitoare vor încerca reproducerea rezultatelor în cadrul unor grupuri mari de pacienţi, care să vorbească inclusiv limbi neoccidentale, precum chineza și araba.
