Ce ar trebui să știi dacă îngrijești o persoană bolnavă

282

Cu cât este mai gravă afecţiunea cu care a fost diagnosticat, cu atât pacientul bolnav are nevoie de mai mult sprijin fizic, moral și emoţional din partea apropiaţilor. De multe ori însă, membrii familiei sau prietenii care au grijă de cel bolnav se simt copleșiţi de situaţie, neștiind cum ar trebui să reacţioneze sau ce ar trebui să facă. Află în continuare câteva lucruri pe care e important să le știi atunci când ai grijă de o persoană bolnavă.

Karen Sewell a devenit văduvă la numai 23 de ani, după ce soţul ei a fost diagnosticat cu cancer testicular în stadiul III la 22 de ani, povestește aceasta într-un articol pentru Huffington Post. În urma acestei experienţe, în care a trebuit să aibă grijă de soţul ei grav bolnav, ea a descoperit câteva lucruri esenţial de știut de către cei care au în îngrijire o persoană care suferă de o afecţiune gravă.

1. Este în regulă să intrii în panică. Vestea că o persoană dragă suferă de o boală care i-ar putea fi fatală nu este ușoară nici pentru pacient, dar nici pentru cei din jur. Atât viaţa bolnavului, cât și a persoanelor care îi vor purta de grijă se schimbă radical odată cu diagnosticul sumbru. Oricât de mult ai încerca să pari puternic pentru a-l încuraja pe cel în suferinţă, este în regulă și e chiar indicat să conștientizezi și să accepţi că vestea bolii te copleșește.

2. Lasă-i pe ceilalţi să te ajute. Să îngrijești o persoană bolnavă poate lua foarte mult timp și necesită multă răbdare. Acest lucru îţi lasă mai puţine ore la dispoziţiei pentru activităţile pe care le aveai de făcut în timpul zilei, ca de exemplu prepararea cinei, curăţenia sau ajutarea copiilor la teme. Identifică acele sarcini pe care le poţi delega celor care s-au oferit să te ajute.

3. S-ar putea să pierzi câţiva prieteni. Odată ce ai grijă de o persoană grav bolnavă, nu vei mai avea timp și pentru ieșirile cu prietenii sau conversaţii telefonice lungi, pentru că vei avea responsabilităţi urgente, de la însoţitul pacientului la doctor și până la cumpărarea medicamentelor. Prietenii pe care nu îi mai suni acum așa des nu te vor mai suna nici ei, pentru că nu vor vrea să te deranjeze, știind că ai treabă. În timp s-ar putea să vă îndepărtaţi.

4. Experienţa te va apropia extrem de mult de cel în suferinţă. Boala produce transformări groaznice pacientului, atât în interior, cât și în exterior. Iar persoana care are grijă de el va fi martoră la toate aceste modificări. Sewell povestește cum soţul ei a arătat o încredere tot mai mare faţă de ea pe parcursul evoluţiei bolii sale, știind că soţia sa era conștientă de toate schimbările înfiorătoare prin care el trecea. Numai ei i-a permis accesul la această latură a sa, ascunsă.

5. Sfârșitul nu aduce cu sine imediat începutul unei vieţi normale. Când soţul ei a murit, Sewell era însărcinată cu gemeni. Cei doi își doreau copii și se străduiseră mult timp să aibă unul, iar din cauza tratamentului pentru cancer, au fost forţaţi să apeleze la fertilizarea în vitro, o metodă costisitoare și care durează mult timp. Moartea soţului ei i-a luat speranţa la o viaţă normală. Însă cu timpul, cu multă răbdare și perseverenţă, Sewell a reușit să treacă de acest episod întunecat și să redescopere bucuria vieţii.