Este relativ ușor de definit longevitatea, dar nu și mecanismele care îi conduc pe unii la această performanţă. Lloyd Baker a împlinit 104 ani în cursul acestor zile. Prietenii săi au trebuit să amâne petrecerea până în weekend. Motivul este cât se poate de nostim. Lloyd era la muncă, fiind angajat cu normă întreagă ca supraveghetor. Nu este singurul aspect incredibil al vieţii lui. Aceeași notă ciudată poate fi găsită și în secretul declarat al longevităţii sale. El spune că nu a folosit săpun timp de 50 de ani. Mai în glumă, mai în serios, este destul de dificilă prezenţa la aniversarea sa.
Fiecare cu secretul lui
Prin contrast, Elizabeth Sullivan, acum în vârstă tot de 104 ani, susţine că bea trei cutii de Dr. Pepper (o băutură carbogazoasă) pe zi. Este secretul pe care îl recomandă, deși medicii i-au sugerat să reducă din „poţiunea fermecată”. Deocamdată, este convinsă că nu are niciun motiv de precauţie, atâta timp cât „medicii mor și eu nu”. Până și aniversarea i-a fost marcată cu un tort mare având o formă de cană specifică mărcii Dr. Pepper.
Dacă secretele unora pot fi incluse în capitolul „ciudăţenii”, alţii sunt mai credibili în ceea ce susţin. Jeanne Calment a deţinut titlul de „cea mai bătrână persoană cu acte în regulă”. Înainte de deces, înregistrat în 1997, la 122 de ani, și-a împărtăşit secretul longevităţii: a folosit mult ulei de măsline, cu toate produsele alimentare. Îl folosea chiar și pentru masarea pielii.
Christian Mortensen a ajuns la 115 ani. Secretul său a fost altul, unul ceva mai divers. „Prieteni, un trabuc bun, consum de multă apă, niciun strop de alcool, gândire pozitivă”. În schimb, Besse Cooper, la 116 ani, considera că a ajuns la o vârstă atât de râvnită fiindcă și-a ţinut mintea ocupată (citit şi implicarea în evenimentele cotidiene) și a evitat să mănânce junk food. În plus, a insistat ca toţi să îi preia modelul: „Trataţi-i pe cei din jur aşa cum doriţi să fiţi trataţi, munciţi din greu și bucuraţi-vă de ceea ce faceţi.” Aceeași amabilitate este menţionată și de Gertrude Weaver. Recent a împlinit 116 ani. „I-am tratat pe toţi așa cum doresc să fiu și eu tratată”, a menţionat ea cu ocazia aniversării.
„Câte bordeie, atâtea obiceie”
Care este concluzia firească după analizarea acestor cazuri? Fiecare are recordul său de longevitate, dar și propria reţetă. Și atunci, noi ce trebuie să alegem? Este destul de dificilă navigarea prin acest labirint al ofertelor. Nu avem nicio garanţie că secretele lor pot funcţiona ca un panaceu, deși de multe ori chiar așa le și interpretăm.
Unii recomandă dieta japoneză. Alţii sunt chiar mult mai preciși, sugerând dieta Okinawa (semivegetariană, săracă în grăsimi și calorii). Femeile trăiesc în acest arhipelag până în jurul vârstei de 86 de ani. Longevitatea lor pare să fie destul de convingătoare pentru ca alimentaţia să le fie luată ca model.
Nu sunt singurele care pot constitui o sursă de inspiraţie. Într-o zonă a Bulgariei trăiesc majoritatea bulgarilor care ajung la 100 de ani. Secretul pare să fie destul de simplu: consumul regulat de iaurt.
Alţii vin cu alte oferte atractive. Pe aceeași listă se pot adăuga consumul de suplimente alimentare sau o diversitate de ceaiuri, percepute deseori ca un fel de elixir al longevităţii. Ardeii iuţi, roşiile, ceapa sau sfecla roşie sunt în top. Iar lista rămâne deschisă.
Longevitatea nu este chiar după ușă
Chiar există reţete de succes? Studiile știinţifice se străduiesc să ne convingă că răspunsul poate fi afirmativ. O varietate de descoperiri au dus la eradicarea unor boli și, implicit, la o creștere a longevităţii. Indiscutabil, pot fi menţionate nenumărate elemente care contribuie la sporirea sănătăţii omului. Însă acestea acţionează în tandem, prin contribuţii reciproce. Cu alte cuvinte, este improprie ideea de secret al longevităţii. Nu există un secret, ci secrete. Limitarea doar la un singur aspect și insistarea până la obsesie pe acesta este rezultatul unei gândiri care nu reușește să surprindă toţi factorii implicaţi.
În contrapondere, ar trebui valorificat mai mult conceptul de stil de viaţă. El nu se rezumă la alimentaţie (fie ea vegetariană), nici la echinaceea, aloe, Omega 3 sau alte oferte miraculoase expuse pe ruta comercială. Chiar dacă implică beneficii, acestea nu pot servi niciodată ca panaceu.
În schimb, stilul de viaţă este mult mai amplu și mai complex, fiind compus din piese ale unui puzzle care este incomplet chiar și în lipsa unei singure piese. Cuprinde, pe lângă alimentaţie și odihnă, ritmul de muncă, recreaţia, atitudinea faţă de viaţă. În niciun caz nu se rezumă la câteva obiceiuri bune. Această înţelegere ar trebui să ne determine să trăim viaţa frumos și responsabil. Dincolo de acestea, rămâne doar mirajul longevităţii.
