Ciocolata care ne face nefericiţi

247

Zilele trecute, când un tir care transporta cinci tone de ciocolată s-a răsturnat vărsând toată încărcătura pe autostradă, cineva posta pe Facebook: „Accidentul ideal!” Nu e un secret pentru nimeni: ciocolata e alimentul de suflet pentru milioane de oameni. Secretul popularităţii ei stă însă într-un ingredient de bază: zahărul.

Expresia „mâncare pentru suflet” ne evocă, celor mai mulţi, imagini din filmele americane și scene cu plânsete deasupra unei găleţi de îngheţată gata să consoleze și cea mai sfâșietoare decepţie. Însă viaţa, vorba aceea, bate filmul. Iar în realitate, zahărul s-ar putea să fie cel mai nevrednic aliat pe care să ni-l luăm în lupta cu tristeţea. De ce? Pentru că, spun unele studii, el nu o alină, ci o provoacă.

Persoanele care mănâncă alimente procesate precum deserturi, prăjeli și carne procesată sunt mai des diagnosticate cu depresie decât persoanele care consumă alimente predominant integrale și neprocesate. Aceasta a fost concluzia unui studiu publicat de British Journal if Psychiatry în anul 2009. Însă, între timp, cercetătorii au avansat cu studiile, încercând să ajungă chiar la cauza pe baza căreia zahărul ar putea, sau nu, să influenţeze dispoziţia celor care îl consumă.

Așa s-a ajuns la ipoteza că, întrucât dietele cu un aport ridicat de zahăr produc inflamaţie în corp, iar inflamaţia ar putea fi un precursor al depresiei, este posibil ca un consum excesiv de zahăr să conducă la depresie. Această legătură cauzală între inflamaţie și depresie încă este discutată de oamenii de știinţă, care nu au ajuns la un consens în dreptul ei, în schimb au reușit să adune informaţii care merită sondate în plus pentru a extrage niște concluzii cu aplicabilitate în viaţa noastră de zi cu zi.

Ce se știe însă este că un aport ridicat de zahăr poate provoca hipocalcemie postprandială (o cădere de calciu la 2-3 ore după masa la care s-au consumat mulţi carbohidraţi simpli), iar aceasta, la rândul ei, are un efect negativ asupra neurotransmiţătorilor implicaţi în calibrarea emoţiilor noastre. De asemenea, alimentele cu un indice glicemic ridicat au fost în trecut asociate cu o prevalenţă și o incidenţă crescute ale depresiei.

Un studiu publicat de Scientific Report a analizat recent această ipoteză, restrângând-o doar la subiecţi bărbaţi și a constatat că aceasta se confirmă. Prin urmare, a recomandat ca, pentru sănătatea psihologică pe termen lung, bărbaţii să aibă un aport moderat de zahăr, întrucât cu cât consumă mai puţin, cu atât șansele unei sănătăţi psihice mai durabile este mai mare. În ceea ce le privește pe femei, studiul notează existenţa „unor dovezi limitate” care să demonstreze că zahărul are o influenţă negativă asupra stării lor de spirit. Cercetătorii recomandă ca experimentele lor, publicate în anul 2017, să fie continuate pentru a vedea ce anume provoacă diferenţa între sexe.

Dificultatea acestor studii stă în izolarea efectelor zahărului, fiindcă acesta nu este niciodată consumat în stare pură, ci alimentele noastre sunt mereu un amestec de macro- și micro-nutrienţi. Același lucru îl spunea și Tom Sanders, profesor emerit de nutriţie și dietetică la King’s College Londra. Profesorul explica faptul că, „din punct de vedere știinţific, este dificil de observat efectul zahărului din mâncare separat de efectul altor surse de carbohidraţi fiindcă, înainte de a fi absorbiţi, și zahărul, și carbohidraţii simpli sunt descompuși în zaharuri simple în intestin”. Apoi, adaugă profesorul, „indicele glicemic al zahărului este mai mic decât cel al unor alimente din cereale rafinate precum pâinea albă și orezul”.

Mai mult decât o necesitate pentru dieta noastră, zahărul este o parte esenţială din cultură. Cu toţii am crescut asociind gustul dulce cu bunăstarea, fie atunci când am fost recompensaţi cu câte o bombonică, fie atunci când ne-am obișnuit să ne sărbătorim unii pe alţii cu câte un tort doldora de ciocolată. De aceea, prima noastră reacţie la astfel de studii este să ne acoperim urechile, ca nu cumva să pătrundă vreo veste proastă. Poate avem însă ceva mai util de făcut cu mâinile noastre până se dumiresc cercetătorii cum stă treaba cu aportul de zahăr. O sugestie ar fi să le umplem cu surse naturale, neprocesate, de dulce. Cum ar fi niște căpșune. Și, preferabil, să ne oprim la a mânca doi pumni plini, nu o găleată întreagă.

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.