Dacă omenirea are o teamă comună, aceasta este cu siguranţă frica de moarte, iar dacă are o dorinţă comună, aceasta este amânarea momentului morţii. Scotocind printre posibilele secrete ale celor care au trecut pragul unui secol de viaţă, am descoperit o lecţie suprinzătoare și impresionantă.

Atunci când ne place să facem un lucru sau ne simţim bine alături de cineva, am vrea ca acel moment să ţină o veșnicie. Pe măsură ce anii trec, realizăm însă tot mai mult cât de fragile și trecătoare sunt toate lucrurile, iar speranţa ca momentele frumoase să ţină o veșnicie își pierde din avânt. Dar tot căutăm, până în ultima clipă a vieţii, să repetăm experienţele frumoase, să ni se mai așeze o dată și încă o dată zâmbetul pe buze și fericirea în inimă.

Este însă posibil? Vom mai putea, pe măsură ce deceniile de viaţă se vor înmulţi, deopotrivă cu slăbiciunile, neputinţele și dezamăgirile, să trăim frumuseţea vieţii, să mai simţim gustul intens al bucuriei de la 20 de ani?

Este bătrâneţea ceva de care să ne temem sau nu și dacă nu, cum putem ajunge acolo fericiţi? Două studii recente din SUA, care au evaluat calitatea vieţii celor circa 55.000 de persoane care au împlinit vârsta de 100 de ani, ne dau un câmp de studiu și speranţa că putem găsi răspunsurile căutate.

Fericire sau tristeţe?

Poate cea mai importantă întrebare pe care un tânăr ar putea-o avea pentru o persoană în vârstă este: „Ești fericit?”

Avem senzaţia că știm răspunsul. În funcţie de vieţile bunicilor sau a altor bătrâni pe care i-am cunoscut, ne-am făcut o idee generală despre ce presupune bătrâneţea. Probabil am extrapolat din situaţiile lor ceea ce ni s-a părut cel mai groaznic: boală, incapacitate fizică și mentală, frustrare cu privire la acea incapacitate, durere, regret, neliniște, teamă de moarte.

Cu toate astea, în cazul subiecţilor intervievaţi în cadrul celor două studii din SUA, există mai multă fericire decât tristeţe și singurătate, dincolo de pragul de 100 de ani. Cei mai mulţi dintre centenarii intervievaţi au declarat că se simt fericiţi și binecuvântaţi că au ajuns la 100 de ani, chiar dacă la această vârstă, 85% dintre femei și 65% dintre bărbaţi își pierduseră partenerul de viaţă.

infographics 3

infographics 1

Cu siguranţă, fericirea și sentimentul că sunt binecuvântaţi la această vârstă înaintată are de-a face cu alt fapt absolut remarcabil. Și anume că la 100 de ani, mai mult de 50% dintre respondenţi nu au nevoie de cineva care să îi ajute cu treburile zilnice.

infographics 7

Spiritul nu îmbătrânește niciodată

Avem impresia că pe măsură ce înaintăm în vârstă și ne pierdem diferite abilităţi de a face lucruri pe care obișnuiam să le facem la diferite etape ale vieţii, ne vom cufunda cu totul în neputinţă. Din fericire, realitatea arată că la nivel mental îmbătrânim cu cel puţin 10 ani mai încet decât o face organismul nostru. Dacă cei de 100 de ani se simţeau de fapt de 83 de ani, cei de 65-70 de ani nu își dădeau mai mult de 55 de ani. Privind aceste statistici, ne dăm seama că un fel de tinereţe fără bătrâneţe există și toţi putem avea parte de ea, dacă ne apărăm și consolidăm spiritul atât de puţin dornic să îmbătrânească.

infographics 5

Cu o minte care te ţine viu, întotdeauna se mai găsesc lucruri de făcut și proiecte de terminat. Este fascinant că, și după 100 de ani de viaţă, 39% dintre respondenţi  spun că își mai doresc cel puţin încă vreo câţiva ani de viaţă, pentru a duce la capăt tot ce și-au propus să facă.

infographics 9

Lucrurile care te ţin în viaţă

Întotdeauna suntem în căutare de răspunsuri, soluţii, reţete sigure, pe care alţii le-au urmat și s-au dovedit a fi eficiente. Un viitor frumos este poate cel mai serios lucru pentru care ne-am dori să avem o reţetă pe care să o aplicăm la sigur.

Adunând laolaltă experienţele de viaţă a 55.000 de centenari, cercetătorii au ierarhizat cele mai importante lucruri pe care trebuie să le facem în viaţă, dacă vrem să ne putem bucura și la bătrâneţe. Primele cinci cunt în ordine descrescătoare: relaţia cu familia și prietenii, independenţa faţă de cei din jur, o dietă corectă, simţul umorului și exerciţiile fizice.

infographics 10

Pe locul 6 în ordinea importanţei este rugăciunea/meditaţia/menţinerea vieţii spirituale, care pentru centenari este aproape la fel de importantă ca mișcarea.

De remarcat este că la acest capitol preferinţele încep să se separe între centenarii acestei generaţii și centenarii viitoarei generaţii, cei care au acum în medie 65 de ani. Aceștia acordă un rol mai important sportului și unul mai scăzut vieţii spirituale decât cei care au împlinit deja 100 de ani. Pentru cei dintâi, entuziasmul de fiecare zi și ţinta de a trăi o viaţă cu sens și de a învăţa lucruri noi sunt mult mai importante ca viaţa spirituală. Luate împreună, toate aceste indicii dovedesc orientarea umanistă, concentrată pe propria persoană, în care chiar religia, pe care o practicăm din ce în ce mai puţini dintre noi, este mai mult una sentimentală.

Viitorii 55.000 și lecţia pe care am învăţat-o

Studiile nu au fost lipsite de critici. Persoane ale căror părinţi sau bunici au o bătrâneţe marcată de probleme, au remarcat că nu se simt reprezentaţi de aceste procentaje. O explicaţie simplă a concluziilor studiilor ar putea sta în faptul că acestea au urmărit persoanele care au depășit vârsta de 100 de ani, ori chiar trecerea acestui prag este o o dovadă a calităţii superioare a vieţii pe care aceste persoane au avut-o.

În plus, nu știm ce am putea aștepta pentru următoarea generaţie de centenari, cei care acum se află la 80 de ani. Nu știm câţi vor fi și ce răspunsuri vor da la aceleași întrebări. Iar dacă Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu se înșală, acestea ar trebui să fie diferite. În mod paradoxal, deși speranţa de viaţă a crescut enorm în ultimul secol, (de la 36,4 ani, în 1900, la 69,3 ani în 1975 și până la 73,98 ani în 2011, în România), calitatea ei s-a deteriorat. Cazurile de demenţă se vor dubla până în 2030, și tripla până în 2050, conform preconizărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

O prejudecată destul de răspândită privind demenţa este aceea că este inevitabilă. Deși medicii nu au ajuns la un consens privind cauzele și metodele de prevenire a ei, este destul de clar că îmbunătăţirea și menţinerea unei stări generale de sănătate poate diminua riscul de dezvoltare a demenţei. Ceea ce înseamnă că investiţia într-o bătrâneţe lipsită de griji se face de tânăr, cu fiecare obicei pe care ni-l creăm, de la mâncatul sănătos, la investirea în relaţii, la păstrarea cu sfinţenie a tinereţii spiritului și până la petrecerea timpului liber în meditaţie și rugăciune. Aceasta este marea lecţie pe care am înţeles-o rapid din poveștile de viaţă care se ascund în spatele cifrelor statistice care-i descriu pe cei 55.000 de centenari americani.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.