Studiu: Lipsa somnului crește însingurarea

1770

Persoanele care nu dorm suficient resimt mai acut însingurarea și manifestă o tendinţă diminuată de interacţiune socială, similară celei a indivizilor cu anxietate socială, indică un studiu al cercetătorilor de la Universitatea din California, Berkeley, primul care arată că există o relaţie bilaterală între privarea de somn și izolarea socială.

Efectuând scanări cerebrale ale participanţilor la studiu, cercetătorii au remarcat faptul că lipsa de somn scade sociabilitatea persoanei afectate, le creează celor din jur sentimentul că respectiva persoană este mai puţin atractivă din punct de vedere social, iar contactul cu aceasta produce chiar un tip de „contagiune socială” – persoanele care au dormit suficient se simt mai însingurate după ce interacţionează cu un individ afectat de lipsa somnului. Reacţia persoanelor afectate de lipsa somnului a fost aceea de a opri videoclipul pe care îl vizionau în momentul în care străinul de pe ecran s-a apropiat de ele, distanţa la care l-au ţinut fiind cu 18% până la 60% mai mare decât atunci când dormiseră suficient.

În mod surprinzător, persoanele din jurul subiecţilor nedormiţi au o reacţie care poate adânci rezerva lor de a interacţiona. Fără a avea date despre cât de odihniţi erau subiecţii la care priveau, participanţii la studiu care au urmărit casete video au indicat subiecţii nedormiţi ca fiind mai singuratici și mai degrabă indezirabili în vederea unei interacţiuni sociale. Mai mult decât atât, după vizionarea unui clip de 60 de secunde în care apărea o persoană cu carenţe de somn, observatorii au declarat că se simt mai singuri, după ce au fost invitaţi să-și evalueze nivelul de singurătate, indicând astfel că alienarea generată de nesomn are un anumit grad de contagiune.

O singură noapte de somn bun poate modifica semnificativ datele relaţionării cu ceilalţi, susţin cercetătorii, care au descoperit că numărul de ore de somn (ideal între 7 și 9 ore pe noapte) și calitatea acestuia sunt predictori foarte buni ai singurătăţii resimţite a doua zi.

„Cu cât dormi mai puţin, cu atât vrei să interacţionezi social mai puţin. La rândul tău, alţi oameni te percep ca fiind mai respingător din punct de vedere social, crescând în continuare impactul izolării sociale generate de lipsa de somn”, punctează autorul principal al studiului, Matthew Walker, profesor de psihologie și neurologie la Universitatea din California, Berkeley. Walker subliniază faptul că privarea de somn ar putea juca un rol cheie în criza de sănătate publică provocată de singurătate.

În societatea modernă, singurătatea a căpătat proporţii epidemice, iar impactul ei asupra sănătăţii fizice și psihice este major. Studiile indică faptul că sentimentul de singurătate poate avea efecte la fel de nocive pentru sănătate ca fumatul, alcoolismul sau mâncatul excesiv.

Coautorul studiului despre relaţia dintre lipsa de somn și singurătate, cercetătorul Eti Ben Simon, afirmă că este improbabil să fie o coincidenţă faptul că, în ultimele decenii, singurătatea a devenit tot mai prezentă, pe când numărul orelor de somn s-a redus semnificativ – dormim mai puţin cu o oră și jumătate decât acum un secol.

„Data viitoare când îţi spui că vei dormi atunci când vei muri, trebuie să înţelegi că iei o decizie care te poate duce mult mai devreme la ziua aceea”, avertizează Travis Bradberry, doctor în psihologie clinică și industrial-organizaţională, subliniind că, pentru orice motiv rezonabil pentru care te lipsești de somn, există cel puţin unul și mai puternic pentru a dormi suficient.

„Nu există nicio plasă de siguranţă biologică sau socială pentru privarea de somn, așa cum se întâmplă, de exemplu, în cazul foamei. De aceea, sănătatea noastră fizică și psihică implodează atât de repede chiar și după pierderea a doar una sau două ore de somn”, punctează Matthew Walker, care este și autorul bestsellerului De ce dormim. Deși suntem fiinţe sociale, lipsa de somn ne schilodește viaţa socială, transformându-ne în veritabili „leproși sociali”, spune Walker.