Zonele albastre. Locurile în care trăiesc cei mai longevivi oameni de pe glob

1095

Există locuri în care oamenii ating centenarul mai frecvent decât în restul lumii. Este vorba de „zonele albastre”, după cum au fost numite de demografi, iar stilul de viaţă din aceste regiuni a fost studiat de specialiștii care au dorit să descifreze formula longevităţii acestor persoane și să afle dacă informaţiile descoperite pot fi transpuse și în alte culturi.

„Fântâna tinereţii”, pe care aventurierul spaniol Ponce de Leon ar fi căutat-o în Florida, unde a debarcat în 1513, chiar există, numai că are alura unui anumit stil de a trăi, afirmă jurnalistul Dan Buettner, autorul cărţii Zonele albastre: 9 lecţii despre cum să trăiești mai mult de la cei mai longevivi oameni.

În studiul său, care a durat 7 ani, Buettner a explorat 5 zone în care trăiesc cei mai longevivi oameni, două dintre acestea fiind în Europa. Prezentând componentele stilului de viaţă ale centenarilor din zonele studiate, cartea pornește de la premisa că o serie de modificări operate în modul nostru obișnuit de viaţă, de preferinţă la vârste mai tinere, ar putea să ne ofere un deceniu de viaţă în plus, care să fie caracterizat pe deasupra de condiţii excelente de sănătate.

O persoană de 30 de ani are șanse destul de rezonabile să ajungă la 80 de ani, iar eliminarea factorilor de risc, precum bolile cardiace și cancerul, ar putea crește speranţa de viaţă cu 5-10 ani, afirmă Robert Kane, directorul Centrului de Educaţie Geriatrică din Minnesota, unul dintre specialiștii citaţi în carte de Buettner.

Șansele de a bifa 100 de ani nu sunt însă deloc mari, susţin specialiștii. Astfel, geriatrul Tom Perls spune că a trăi până la 100 de ani este echivalent cu a ghici toate cele 6 numere de la loterie – un lucru posibil, dar destul de improbabil, în afară de scenariul în care un stil foarte sănătos de viaţă se asociază cu existenţa mai multor cazuri de longevitate în familia celui în cauză.

Este vorba de o șansă de 1 la 100, dacă nu chiar și mai puţin, susţine Jack Guralnik, şeful Laboratorului de epidemiologie, demografie şi biometrie la Institutul Naţional pentru Studierea Îmbătrânirii din Bethesda, Maryland. De fapt, „majoritatea oamenilor care ajung să fie centenari erau pe deplin sănătoşi la vârsta de 80 de ani”, notează Guralnik.

Totuși, dacă ar fi să existe ceva care funcţionează în prelungirea vieţii și a calităţii ei, acest lucru este adoptarea stilului de viaţă din zonele în care se trăiește foarte mult, punctează Perls. Iar, dacă fiecare zonă albastră are reţeta ei de longevitate, realitatea este că ingredientele majore se regăsesc, în combinaţii specifice, în fiecare zonă.

Okinawa

Insula Okinawa, din Japonia, este una dintre deja bine cunoscutele „zone albastre” ale lumii, în care rata de incidenţă a cancerului, a demenţei sau a bolilor de inimă este una foarte scăzută și unde femeile trăiesc mai mult decât în orice parte a globului.

Longevitatea remarcabilă a locuitorilor poate fi explicată printr-un cumul de factori: o reţea socială foarte puternică până la vârste înaintate, un scop foarte clar în viaţă și certitudinea că este nevoie de ei chiar la vârsta centenarului, un stil activ de viaţă și o alimentaţie bazată pe plante.

În meniul zilnic al locuitorilor se regăsesc legumele, cartofii dulci și soia (mai ales sub formă de tofu și supă miso), iar carnea e un aliment de lux, consumat în cantităţi mici, doar la ocazii speciale. Oamenii locului își produc multe dintre alimentele de bază în propria grădină, a cărei îngrijire (alături de mersul pe jos) le asigură un exerciţiu fizic energic și constant.

Loma Linda

O comunitate de aproximativ 9.000 de adventiști din Loma Linda formează zona albastră a Statelor Unite ale Americii.

Studiul lui Buettner descrie caracteristicile stilului de viaţă adoptat de locuitorii din Loma Linda, graţie căruia trăiesc 10 ani în plus în comparaţie cu restul americanilor. Astfel, Sabatul este o oază de liniște în programul aglomerat al săptămânii, un interval de 24 de ore dedicat exclusiv practicii religioase, familiei și semenilor.

Alimentaţia adventiștilor de aici este în general una vegetariană (incluzând nucile), iar cei care consumă carne se rezumă la porţii mici, folosind-o mai degrabă ca garnitură decât ca fel principal.

De asemenea, printre obiceiurile bune ale membrilor comunităţii se numără o cină ușoară, menţinerea unei greutăţi corporale normale, consumul suficient de apă – potrivit studiului Adventist Health, bărbaţii care au băut 5-6 pahare de apă pe zi și-au redus cu 10% riscul unui atac de cord fatal –, dar și exerciţiul fizic moderat și absenţa fumatului.

Peninsula Nicoya, Costa Rica

„Planul de viaţă” al locuitorilor din Nicoya (faptul că știu pentru ce trăiesc și se simt utili) și relaţiile strânse cu familia și cu vecinii reprezintă o piesă importantă în puzzle-ul longevităţii.

Apa din zonă este foarte bogată în calciu, ceea ce poate explica rata mai scăzută a bolilor de inimă, dar și a fracturilor de șold, iar localnicii se expun frecvent acţiunii soarelui, corpul lor producând vitamina D, cu un rol esenţial în sănătatea organismului.

Alimentaţia celor din peninsulă se bazează pe porumb, fasole și dovleac și se caracterizează printr-un nivel mai scăzut al caloriilor, iar stilul de viaţă este unul activ chiar și la vârste înaintate, caracterizat de asemenea de un nivel redus de stres.

Europa are și ea zonele ei albastre, care se află la distanţă destul de mică de România (geografic vorbind, dar nu și din punctul de vedere al longevităţii sau stilului de viaţă).

Insula Ikaria

Grecia se poate lăuda cu propria ei zonă albastră, insula Ikaria, supranumită și insula pe care oamenii uită să moară (locuitorii trăiesc cu aproximativ un deceniu mai mult faţă de media de viaţă a vest-europenilor).

Alimentaţia celor din Ikaria conţine cartofi, lapte de capră, miere, leguminoase, legume, fructe și mici cantităţi de pește. La gătit se folosesc ierburi sălbatice și ulei de măsline.

Absenţa în mare măsură a fumatului, somnul de după-amiaza, o reţea socială bine închegată și un ritm lent al vieţii completează tabloul explicativ al longevităţii locuitorilor.

Sardinia

Insula Sardinia, din Italia, este locul de provenienţă al termenului akea, derivat din expresia akent annos, care înseamnă: „Fie să trăiești 100 de ani!”

O urare care se împlinește pentru 24 din 100.000 de locuitori ai insulei. Alimentaţia din Sardinia se bazează pe alimente cu indice glicemic scăzut, conţinând legume, leguminoase, cereale integrale, nuci și migdale, mici cantităţi de brânză și pește și carne slabă în mod ocazional, multe dintre ingredientele care ajung pe masă provenind din grădina locuitorilor.

De asemenea, exerciţiul fizic impus de relieful insulei și de activitatea locuitorilor (în regiune, se practică păstoritul) și valorizarea relaţiilor sociale fac parte din factorii care favorizează longevitatea.

Deși de-a lungul timpului longevitatea a fost atribuită și moștenirii genetice a sarzilor, cercetătorul Giani Pes, care a furnizat pentru prima dată informaţii despre această zonă albastră, afirmă că studiile nu au găsit dovezi concludente ale rolului genelor în acest proces, fapt care l-a făcut să presupună că „stilul de viaţă, caracteristicile mediului şi mâncarea sunt de departe mult mai importante pentru a avea o viaţă sănătoasă”.