În contextul în care cabinetele medicilor de familie și mai multe reţele private de sănătate oferă consultaţii online, merită să înţelegem mai bine telemedicina, oportunităţile pe care le creează și limitările ei.
Pe perioada stării de urgenţă, impusă de pandemia COVID-19, serviciile de sănătate au prioritizat asistenţa medicală oferită pacienţilor infectaţi, pe lângă asigurarea urgenţelor aparţinând tuturor ramurilor medicinei.
Totuși, prin transformarea unor unităţi sanitare destinate bolnavilor cronici în spitale COVID, prin supraaglomerarea cabinetelor de medicină de familie cu cazuri suspecte, prin închiderea temporară a activităţii ambulatoarelor de specialitate de stat și prin reducerea activităţii unităţilor private, este lesne de înţeles că un număr mare de afecţiuni cronice nu au putut fi evaluate/monitorizate, unele urgenţe minore au fost amânate și pentru unele boli diagnosticul a fost întârziat.
La toate motivele de mai sus s-a adăugat și frica generală a populaţiei de a solicita un serviciu medical, din cauza pericolului contaminării sau din cauza ideii false că bolnavii nu vor fi evaluaţi (ordonanţele militare au stipulat clar obligativitatea serviciilor de urgenţă de a evalua pacienţii și a asigura tratarea stărilor grave).
În acest context s-au conturat o serie de măsuri care să faciliteze rezolvarea unor situaţii medicale cu minimum de contact pacient-medic, cum ar fi reţeta electronică sau concediul medical eliberate de medic online, suspendarea cardului de sănătate și posibilitatea de efectuare a unor consultaţii medicale la distanţă decontate de CNAS (pentru medicii de familie) sau în regim privat.
Deși s-a discutat încă din 2014 despre implementarea serviciilor de telemedicină pentru mediul rural și există o ordonanţă de urgenţă din 2018 care prevede intrarea acestui serviciu în contractul-cadru, serviciul nu a fost dezvoltat îndeajuns până în prezent pentru a permite o centralizare, cel puţin în ceea ce privește serviciile publice de sănătate (decontate de CNAS). Există deci o reglementare legislativă, dar nu există norme de aplicare pe scară largă (toate specialităţile medicale).
Ce presupune telemedicina?
Presupune furnizarea de la distanţă de servicii medicale de diagnostic, monitorizare, tratament, cu transmiterea în siguranţă a datelor și informaţiilor medicale.
Tipuri de telemedicină:
- telverde non-stop cu informaţii legate de COVID-19;
- consultaţii medicale telefonice cu medicul de familie decontate de CNAS, cu transmitere de prescripţii compensate și concedii medicale;
- sfat medical (telefonic/e-mail) sau video-consultaţie;
- interpretare de la distanţă de scanări radiologice (teleradiologie).
Ce beneficii are telemedicina?
- înlesnește accesul la servicii medicale al persoanelor greu deplasabile, izolate sau al celor care se află în zone cu puţini medici specialiști într-un anumit domeniu;
- permite contactarea preferenţială a unui medic aflat la o distanţă mare;
- reduce numărul de vizite la medic și internările în spital;
- permite decongestionarea unităţilor spitalicești;
- permite scurtarea listelor de așteptare, facilitând diagnosticul rapid;
- permite evitarea contactului interuman și posibila contaminare (de exemplu, cu virusul care provoacă COVID-19).
Ce limitări are telemedicina?
- probleme de ordin tehnic de conectare, în special la persoanele în vârstă;
- imposibilitate de accesare a unei consultaţii din motive financiare (momentan, în România consultaţiile de specialitate se plătesc sau fac parte din abonamente);
- probleme legate de nivelul de încredere în aceste mijloace moderne, inclusiv legate de protecţia datelor personale;
- probleme legate de încadrarea juridică și norme de reglementare (de exemplu, definirea unor criterii clare de malpraxis);
- limite legate de diagnosticarea unei afecţiuni – interacţiunea medic-pacient presupune, pe lângă anamneză, și un examen clinic imposibil de realizat la distanţă.
Direcţii viitoare
Pandemia de COVID-19 ne-a arătat ce ușor putem să ieșim dintr-o stare de normalitate în ceea ce privește accesul la multe servicii, printre care și cel la medicină. De aceea este nevoie de reglementare cu norme de metodologie clare, pentru a asigura credibilitate. De asemenea, este nevoie de includerea mai multor consultaţii online în lista de servicii decontate de asigurările de sănătate de stat, nu doar cele legate de medicina de familie. Un serviciu online presupune și o bază de date sigură și centralizată, astfel ca accesarea actelor medicale ale pacientului să fie la îndemâna medicului. Telemedicina va câștiga teren în momentul disponibilităţii la scară largă a unor aparate de monitorizare la domiciliu a parametrilor unui pacient, cu posibilitatea de transmitere a datelor către medic (de exemplu, ceas inteligent cu monitorizarea pulsului, detecţia sindromului de apnee în somn, monitorizare EKG).
Ce trebuie să reţinem este că nu putem vorbi de telemedicină ca singură formă de medicină a viitorului, deoarece aceasta nu poate înlocui examinarea detaliată a pacientului, dar poate constitui o consultaţie preliminară.
Cum trebuie să mă pregătesc pentru consultaţia online?
Deoarece timpul este limitat la 20-30 de minute, este foarte important să ne facem o listă cu simptomele pe care le avem, ţinând seama de timpul când apar, caracterul lor (permanent sau migrator), circumstanţe care agravează sau, dimpotrivă, le ameliorează.
Având în vedere că medicul nu poate face o examinare a corpului, putem să facem poze ale părţilor corpului cu semne cum ar fi: o erupţie cutanată, o rană sau o zonă cu edem. Dacă suferim de alte boli documentate medical este bine să fotografiem consultaţiile pe care le avem și să le trimitem medicului înainte de consultaţie. Pentru a beneficia la maximum de consultaţie se recomandă un loc ferit de zgomot și o conexiune la internet cât mai stabilă. Sfaturile medicale primite și prescripţia vor fi transmise în mod electronic.
Bogdan Popa este medic specialist medicină internă și gastroenterologie.
