Valorile-surpriză ale adolescenţilor români

3104

Lipsa de responsabilitate, nonvalorile, superficialitatea sunt printre cele mai dese acuzaţii la adresa adolescenţilor. Din aceleași defecte ar decurge și rezultatele slabe de la examenele finale. Un studiu recent vine să completeze portretul tânărului din România. Iar rezultatele sunt surprinzătoare, contrazicând unele aspecte negative cu care ne familiarizasem.

Bacalaureatul nu este doar o rampă de lansare, ci și un examen al maturităţii. Și o oglindă a nivelului intelectual și atitudinal la care au ajuns adolescenţii români. Iar imaginea oferită nu este dintre cele mai atractive. Totuși rezultatele cercetării arată că eticheta de „superficiali” care este aplicată adolescentului român nu este întotdeauna meritată, realitatea fiind în dreptul multora dintre ei chiar diferită.

Studiul a fost realizat de Școala de Valori și IPSOS Research România cu sprijinul Ministerului Educaţiei Naţionale, având ca obiectiv evidenţierea valorilor și modelelor tinerilor din România (vezi studiul integral aici).

Adolescenţa în culori pozitive

Comentând pe marginea rezultatelor studiului, site-ul Știri ONG constată că sunt elemente noi pe care studiul le aduce și care infirmă o serie de afirmaţii despre adolescenţa din România. Drept urmare, ele pot fi incluse de acum la categoria mituri.

Unul dintre mituri este că tinerii din România nu ar fi interesaţi de studii. Cercetarea a scos la iveală contrariul. Faptul că 8 din 10 tineri intenţionează să urmeze studiile universitare după terminarea liceului. Doar jumătate dintre aceștia nu știu însă cu exactitate profesia pe care o vor urma. Explicaţia este aceea că elevii nu pot identifica o legătură directă între facultatea aleasă și meseria pe care o vor urma.

În plus, societatea în general joacă un rol important în modul în care adolescenţii își configurează percepţia despre viitor și carieră. Aici ar mai putea fi inclus un mit, acela că adolescenţii intenţionează să plece la studii în străinătate. Cercetarea afirmă că 92% dintre respondenţi intenţionează să urmeze facultatea în România.

Și, contrar așteptărilor, nu există o căutare excesivă doar a domeniilor asociate tehnicii sau informaticii. În ceea ce priveste domeniul ales, primele patru opţiuni de studii universitare sunt: știintele sociale (28%), știinţele medicale (16%), știinţele inginerești (15%) și știinţele economice (12%).

Un alt mit este cel conform căruia tinerii își preiau modelele dintre vedetele de televiziune. În realitate, 62% dintre adolescenţi afirmă că părinţii sunt persoanele pe care le consideră modele. Iar persoanele publice, „vedetele”, sunt aproape ignorate ca modele de către liceeni. Doar 2% au ca modele vedete din străinătate. Numai pentru 0,5% dintre adolescenţi, vedetele din România au ceva de oferit în ceea ce privește modelul.

Un alt mit este legat de valori. În general, se consideră că tinerii nu au o viaţă ancorată în valori autentice. Însă 52% dintre elevii de liceu din România, din mediul urban, au un set de valori propriu după care își ghidează viaţa. Mai mult, 33% dintre aceștia au identificat ca principale valori: sinceritatea, perseverenţa, respectul, corectitudinea, încrederea și familia.

Adolescenţa în culori mai sumbre

O analiză atentă a studiului scoate la iveală anumite elemente care ar trebui să constituie motive de îngrijorare. Unul dintre aspectele negative este în conexiune cu școala. Mai precis, aceasta nu reușește să se adapteze pe profilul elevilor. Nu se simt stimulaţi să își folosească aptitudinile personale și nici că pot alege materii care să îi intereseze cu adevărat. De aici și rolul oarecum „formal” pe care școala riscă să îl aibă în viitoarea carieră a adolescenţilor.

Chiar dacă este încântătoare rata mare de adolescenţi care și-au ales ca model propriii părinţi, anumite elemente ale cercetării dezvăluie niște carenţe care pot constitui semnale de avertizare. Astfel, 60% dintre acești tineri consideră că părinţii le sunt model pentru realizările lor din carieră. Doar 28% afirmă același lucru în privinţa valorilor pe care le exprimă părinţii lor

Acest decalaj sugerează că adolescenţii au o percepţie disproporţionată referitoare la sursa de inspiraţie conferită de către părinţi. Practic, cariera pare să fie mai importantă decât suma valorilor. Sau, cel puţin, nu toţi părinţii sunt capabili să ofere în același timp orientarea în carieră, dar și un set de valori viabil.

Dacă părinţii se bucură de un statut special ca principal model al tinerilor, nu același lucru se poate afirma despre profesori. Doar 23% dintre adolescenţi apreciază rolul de model conferit de cadrele didactice. Aceasta chiar constituie o problemă, ţinând cont de rolul covârșitor pe care școala îl poate juca în rezolvarea crizelor existenţiale specifice adolescenţei, dar și în mentoratul pe care profesorii ar trebui să îl asigure pentru dezvoltarea armonioasă a viitorului adult.

Atunci nu ar trebui să surprindă faptul că 19% dintre adolescenţi au întâmpinat greutăţi în a-și sintetiza și abstractiza ideile, formulându-le într-un mod „stângaci”. Totuși aceștia au un set de valori reale, chiar dacă sunt mai greu definibile. Mai problematic este faptul că 20% dintre liceeni nu au putut numi nicio valoare. De aceștia cine se preocupă?

Piramida valorilor, inversată

Un alt element semnificativ de menţionat este că cea mai prezentă valoare a fost „sinceritatea” (18%). La polul opus sunt Dumnezeu, libertatea și profesionalismul (doar 1% dintre adolescenţi le-au menţionat). Acestea nu par să se numere printre preferinţele tinerilor din România, ci sunt văzute ca nesemnificative pentru o societate care nu consideră că ierarhia valorică este importantă.

Însă importanţa redusă acordată religiei ar trebuie să îi determine pe cei care sunt factori decizionali să se întrebe ce se întâmplă cu educaţia religioasă oferită în școală. Datele statistice demonstrează eșecul unei strategii pedagogice care a convertit educaţia religioasă în catehizare.

Într-o abordare provocatoare, preotul grec Vasilios Thermos expunea în cartea Pentru o înţelegere a adolescenţei că există nu doar o prăpastie între generaţii, ci și o prăpastie între adolescenţi și biserică. Iar aceasta se datorează și faptului că biserica încearcă să modeleze minţile adolescenţilor mai mult impunându-le interdicţii decât oferindu-le modele autentice de viaţă. Drept urmare, preotul Thermos, care este și specialist practicant în psihologia juvenilă, contestă faptul că adolescenţa ar constitui o boală. Defectele ar trebui căutate în altă parte.

Iar vina nu este doar a bisericii. În opinia sa, vinovaţi trebuie căutaţi și în spaţiul școlar. Fiindcă școala oferă pregătire pentru examene, dar nu și pentru viaţă. Abilităţile de viaţă sunt minimalizate sau chiar ignorate. Iar rezultatele se observă și fără suportul elementelor statistice.

Un rol fundamental în educaţia religioasă îl deţin și părinţii. Aceștia sunt creditaţi de adolescenţi cu un aport nu doar în creionarea modelului, ci și în crearea setului de valori. Pentru 66% dintre tineri, părinţii au rol dominant în configurarea valorilor. Profesorii din nou doar în proporţie de 20%.

Și atunci de ce religia și profesionalismul sunt atât de ignorate în setul de valori al adolescenţilor? Adică exact în unele dintre domeniile în care România se confruntă cu grave probleme. Și cum de violenţa are o creștere exponenţială în mediul școlar, în ciuda orelor de religie?

Cercetarea de faţă are meritul de a evidenţia multe aspecte pozitive din orientarea și formarea generaţiei actuale de adolescenţi. Însă acesta nu este un motiv pentru ignorarea neajunsurilor. Iar în această privinţă este evident că asistăm la o piramidă valorică dezorganizată care nu poate fi redresată decât printr-o conjugare a eforturilor celor care au și generat-o. Poate că soluţiile se nasc chiar din studii de acest gen. Cel puţin, ar exista șansa ca rezultatele lor să îi pună pe gânduri pe cei care au obligaţia morală de a se ocupa de viitorul real al tinerei generaţii. Fie că se numesc școală, biserică sau familie.