Dr. Neil Clark Warren, psiholog și expert în probleme maritale explică într-un articol pentru Huffington Post de ce este bine să te gândești de două ori înainte de a face „pasul cel mare" și care este motivul pentru care atâtea căsătorii se destramă în fiecare zi.

Ȋn experienţa sa de terapeut de cuplu, dr. Warren a observat că din ce în ce mai multe cupluri se lasă seduse de o compatibilitate îngustă, se căsătoresc, după care eșuează frustraţi și dezamăgiţi. „Astfel de căsnicii se bazează prea mult pe atracţie sexuală, pasiuni spirituale sau orientări sociale”, afirmă Warren.

Modul în care oamenii își aleg partenerul de viaţă a devenit tot mai deficitar în faţa complexităţii personale a indivizilor și a relaţiilor dintre ei, este de părere psihologul. Ceea ce face sarcina și mai grea este, potrivit lui Warren, faptul că această complexitate este într-o continuă dezvoltare.

Dacă două persoane împărtășesc aceeași credinţă, ele tind să presupună că sunt automat compatibile în toate lucrurile. De cele mai multe ori nu sunt, avertizează dr. Warren.

De fapt, susţine terapeutul, această impresie greșită este motivul principal pentru rata mare de divorţuri printre cei religioși.

„Ei pun foarte mult accent pe găsirea unei persoane similare lor din punct de vedere religios, după care o mulţime de alte lucruri nebăgate în seamă, o grămadă de variabile incompatibile le explodează în faţă și îi conduc la divorţ. Doar pentru că amândoi sunt extrem de religioși, nu înseamnă și că cei doi sunt perfecţi unul pentru celălalt.

Orice cuplu care se căsătorește împărtășește un anumit grad de compatibilitate. Însă, atrage atenţia Dr. Warren, această compatibilitate nu se construiește doar pe atracţie fizică și celelalte caracteristici clasice ale compatibilităţii (simţul umorului, cititul, puterea de muncă și orientarea religioasă). Compatiblitatea de bază trebuie să acopere o arie mult mai largă.”

Atunci când vorbim despre compatiblitate, spune dr. Warren, e necesar să avem în vedere lucruri mult mai profunde decât acestea și mult mai variate.

După sute de interviuri cu numeroase cupluri, Warren a concluzionat că este important ca soţii să nu aibă doar aceleași gusturi, ci și aceleași viziuni, aceleași valori și personalităţi complementare. Într-o căsnicie de succes, dacă unul dintre parteneri este ambiţios și celălalt va tinde să fie la fel, dacă îi place să petreacă mult timp în familie și celuilalt la fel. Iar dacă un soţ e foarte implicat spiritual, celălalt nu se poate lăsa mai jos.

E necesar ca această compatibilitate a valorilor să fie extinsă în cele mai practice planuri, susţine Warren. De exemplu, dacă unuia îi place să își ţină mașina curată și praful şters, atunci ar avea nevoie de cineva care apreciază aceste lucruri în egală măsură. Unui soţ s-ar putea să îi placă baletul sau muzica simfonică mai puţin decât celuilalt, dar sunt rare cazurile de căsnicii reușite în care unul să fie un devotat al lucrurilor care îl plictisesc pe celălalt. Compatibilitatea se referă și la energia și pasiunea pe care cei doi le investesc chiar și în lucrurile mai puţin importante.

Concluzia dr. Warren este că mulţi „aspiranţi” la căsătorie evaluează potenţialul unei relaţii concentrându-se exclusiv pe factori precum atracţia fizică, pasiunea spirituală sau tipul de socializare.

Acest mod de gândire este greșit, conchide Warren, și constituie principalul motiv de eșec al multor relaţii.