Cum cultivăm rezilienţa copiilor noștri?

La 29 mai 2023, fotograful Oleksandr Kuchynskyi a filmat un grup de copii din Kiev care se deplasau către un adăpost, în timpul unui raid aerian.

În înregistrarea preluată de presa din toată lumea intervin zgomotele unor explozii, moment în care, fără a intra în panică, copiii încep să alerge mai repede. A fost suficient un an de război pentru a transforma niște copii care, până de curând, duceau o viaţă lipsită de griji în niște copii rezilienţi.

Rezilienţa este definită drept abilitatea unei persoane de a da dovadă de flexibilitate și adaptabilitate în cazul confruntării cu situaţii extrem de dificile, evenimente stresante sau contexte de viaţă caracterizate printr-un grad ridicat de adversitate.

Copiii din Ucraina și din alte ţări care trec prin diferite tipuri de crize par să confirme principiul atribuit autorului american contemporan Michael Hopf: „Vremurile grele creează bărbaţi puternici, bărbaţii puternici creează vremuri bune, vremurile bune creează bărbaţi slabi, iar bărbaţii slabi creează vremuri grele.”

În mod natural, pentru apariţia și punerea în funcţiune a mecanismelor rezilienţei este necesar să se îndeplinească două condiţii: expunerea la o situaţie extrem de dificilă, periculoasă sau dureroasă, urmată de adaptare și depășirea cu succes a situaţiei respective. Generaţiile actuale de tineri și de copii s-au bucurat de libertate și de o relativă prosperitate, fără crize majore. Ultimele generaţii de copii „au crescut în puf”. Chiar dacă nu ar avea vreodată de înfruntat crize majore, cu siguranţă viaţa nu le va fi total scutită de situaţii dificile, de crize personale și de eșecuri. Dacă principiul enunţat mai sus este adevărat, ne putem întreba dacă nu cumva, din dorinţa de a le face copiilor noștri viaţa ușoară, contribuim la dezvoltarea unor caractere slabe și lipsite de capacitatea de a înfrunta greutăţile. Oare am putea să găsim modalităţi de a-i implica în activităţi care să le dezvolte perseverenţa și rezistenţa în faţa greutăţilor și chiar a eșecului, astfel încât să fie pregătiţi pentru crizele ce vor veni?

Cu alte cuvinte, e oare posibil ca în „vremuri bune” să îi ajutăm pe copiii noștri să devină „oameni puternici”, să fie capabili să dovedească rezilienţă?

Este important să le facilităm copiilor noștri dezvoltarea capacităţii de a-și analiza și a-și utiliza abilităţile de rezolvare a problemelor, de a-și menţine echilibrul emoţional în situaţii dificile și de a-și construi și a-și păstra o viziune optimistă asupra vieţii indiferent prin ce greutăţi ar trece la un moment dat. Există câteva lucruri pe care le putem face pentru a atinge aceste obiective.

Să îi asistăm pe drumul spre independenţă. Pe cât posibil, încă de la vârste fragede, să-i lăsăm pe copii să se descurce singuri. Dacă s-au împiedicat sau dacă au căzut cu bicicleta, în cazul în care nu este nimic grav, să-i lăsăm să se ridice singuri. Apoi, pe măsură ce cresc, să-i lăsăm să înveţe să se descurce singuri și chiar să le oferim responsabilităţi în administrarea treburilor casei.

Să practice un sport în mod sistematic. Exploraţi împreună mai multe sporturi pentru a descoperi unul pe care apoi să îl practice cu plăcere! Desigur că orice activitate fizică care implică efort intens dezvoltă nu doar rezistenţa fizică, ci mai ales pe cea psihică, deci crește rezilienţa celor care le practică. În plus, sporturile coordonate de antrenori specializaţi, practicate pe termen lung, contribuie la dezvoltarea unor abilităţi și trăsături care sunt esenţiale și pentru dezvoltarea rezilienţei în faţa adversităţilor: învăţarea prin efort și perseverenţă, gestionarea stresului și a presiunii, lucrul în echipă și sprijinul social, setarea și atingerea obiectivelor, autoîmbunătăţirea și adaptabilitatea.

Să urce pe munte împreună cu familia. Mergeţi împreună la munte și abordaţi trasee din ce în ce mai lungi și mai dificile! O altă idee ar fi să parcurgeţi trasee lungi pe bicicletă. Acest lucru dezvoltă rezilienţa într-un mod similar cu practicarea unui sport. În plus, pentru că sunt practicate împreună cu familia și, eventual, cu prietenii de familie, aceste activităţi dezvoltă capacitatea de comunicare în situaţii nespecifice.

Să meargă în tabere. Înscrieţi-i în tabere de vară, mai ales în cele organizate în corturi, pentru că acolo vor fi expuși la diverse provocări pe care nu le întâlnesc în mod obișnuit! O săptămână petrecută în aer liber cu un minim de amenajări pentru servit masa, dormit, igienă personală, la care se adaugă drumeţiile dificile și jocurile de echipă, le va schimba perspectiva și vor aprecia confortul locuinţei la adevărata lui valoare. Astfel de provocări le vor crește încrederea în sine și rezilienţa fizică și mintală, ajutându-i să se adapteze rapid la schimbările din mediul lor. În plus, trăind împreună într-o astfel de tabără, copiii vor fi nevoiţi să lucreze împreună, să își împartă resursele și să colaboreze pentru a-și rezolva problemele comune. Aceste experienţe le pot dezvolta rezilienţa socială și abilităţile de comunicare, fiind o oportunitate de a învăţa cum să colaboreze eficient cu alţii și să rezolve conflictele.

Să dezvolte relaţii apropiate și calde. Căutaţi activ să cultivaţi relaţii ale copiilor bazate pe încredere nu doar cu cei din familie, ci și cu prieteni de familie, cu profesori, cu antrenori sau cu alţi mentori! Copiii se simt mai în siguranţă și mai încrezători în abilităţile lor atunci când știu că pot conta pe sprijinul părinţilor sau al unui alt adult în care au încredere. Tocmai de aceea e important să îi încurajăm să-și exprime emoţiile și să solicite sprijin atunci când au nevoie. Ei vor ști astfel că pot apela întotdeauna la părinţi sau la prieteni pentru sfat și ajutor în perioade dificile.

Să înveţe să ia decizii. Când sunt mici, le va fi de folos să observe la adulţi comportamentele de rezilienţă. Arătaţi-le cum faceţi faţă provocărilor și cum vă adaptaţi la situaţii dificile! Apoi, când sunt mai mari, împărtășiţi-le dificultăţile cu care vă confruntaţi personal sau dificultăţile care ameninţă binele comun al membrilor familiei! Expuneţi-le opţiunile de rezolvare pe care le-aţi identificat și invitaţi-i să propună și ei soluţii! Examinaţi împreună fiecare soluţie potenţială și consecinţele acesteia, apoi implicaţi-i în luarea deciziilor! Astfel de abordări îi vor ajuta să-și dezvolte perseverenţa, capacitatea de analiză și alte abilităţi de rezolvare a problemelor, pregătindu-i pentru momentele dificile din viitor.

Să își asume riscuri. În procesul de luare a deciziilor, uneori nu poţi evita asumarea unor riscuri. E important să îi încurajăm să își asume astfel de riscuri, cât timp consecinţele nu sunt serioase. Asumarea riscurilor și confruntarea cu eșecurile îi vor învăţa lecţii valoroase nu doar cu privire la viitoarele alegeri, ci și cu privire la gestionarea simţămintelor în urma unui eșec.

Să gândească pozitiv. Ajutaţi-i pe copii să vadă evenimentele într-o lumină pozitivă și să-și concentreze atenţia asupra aspectelor bune ale vieţii! O astfel de abordare îi va ajuta să identifice părţile bune ale fiecărei situaţii întâlnite, chiar dacă acestea nu sunt nimic mai mult decât oportunităţi de a crește și de a învăţa.

Să aibă prieteni buni. Creaţi în mod activ oportunităţi pentru a le facilita copiilor integrarea în grupuri diverse în afară de cele de la grădiniţă sau de la școală! Între vecini sau la biserică, căutaţi să cultivaţi relaţii apropiate cu familii care au copii de vârste apropiate și care vă împărtășesc valorile! Procedând astfel, le facilitaţi celor mici dezvoltarea unor prietenii de durată. Printre altele, prietenii sunt cei pe umerii cărora poţi să plângi când treci prin necazuri și tot ei sunt cei ce te pot încuraja să îţi ștergi lacrimile și te pot ajuta să găsești soluţii.

Să adopte un stil de viaţă sănătos. Oferiţi-le copiilor o alimentaţie echilibrată, un somn adecvat și o activitate fizică regulată! Un stil de viaţă sănătos contribuie la starea generală de bine și la rezistenţa și fizică, și emoţională.

Să înveţe să se încreadă în Dumnezeu. Ucenicii lui Iisus Hristos au avut atacuri de panică atunci când o furtună stârnită pe neașteptate ameninţa să-i arunce împreună cu barca lor în adâncul Mării Galileei. După ce au apelat la toate strategiile învăţate de la cei mai experimentaţi marinari, în disperarea lor L-au căutat pe Învăţătorul lor și au fost extrem de surprinși să Îl găsească în partea din spate a bărcii, dormind (Marcu 4:38). Încrederea în Dumnezeu nu doar că îi poate ajuta pe copiii noștri să doarmă liniștiţi, ci, asemenea ucenicilor, îi va umple de uimire atunci când puterea lui Dumnezeu va opri furtuna și va liniști valurile agitate. Încrederea în Dumnezeu și obiceiul rugăciunii se cultivă cel mai bine în familie.

Cu siguranţă există multe alte metode de a cultiva rezilienţa copiilor noștri, mai ales că fiecare copil este unic. De aceea, în încercarea de a-i ajuta să-și dezvolte rezilienţa, e important să avem abordări adaptate la vârsta, temperamentul, personalitatea, abilităţile și dispoziţia fiecăruia dintre ei. În mod clar, nu ne dorim și chiar nu avem nevoie de o criză majoră pentru a-i ajuta pe copii să fie pregătiţi pentru situaţii dificile, mai ales că există metode și strategii de a face acest lucru în vremuri normale.

Departe de a fi inutil, un astfel de efort conștient și consecvent își va dovedi valoarea atunci când, asemenea unor corăbii aflate în furtună, copiii noștri vor naviga în siguranţă prin situaţiile dificile cu care se vor confrunta. Antrenamentul, cunoașterea tehnicilor de navigaţie și încrederea în ajutorul Cerului îi vor ajuta pe marinari să ajungă în portul dorit, chiar dacă mările nu vor fi întotdeauna liniștite.

Cristian Modan a petrecut 30 de ani în mijlocul copiilor și al tinerilor, ca pastor, director al Departamentului Tineret al Bisericii Adventiste sau capelan. Are un masterat în educaţie la Southern Adventist University, SUA. Este căsătorit și are doi copii adolescenţi.