Am auzit multe povești care începeau cu o recomandare de carte. În memoria noastră, unele cărţi stau alături de oamenii cei mai speciali pe care i-am întâlnit.
Sunt cărţi care ne-au schimbat drumul, ne-au dus către decizii pe care nu le-am fi luat fără să fi citit respectivele cărţi. Și, nu de puţine ori, în sinea noastră știm că nu le-am fi citit niciodată dacă nu ne-ar fi fost recomandate.
Cum ni se recomandă o carte contează enorm. Procesăm în subconștient o cantitate uriașă de nuanţe ale fiecărei recomandări și, când recomandarea s-a încheiat, știm deja dacă vom căuta sau nu cartea propusă. Contează să simţim autenticitatea experienţei celui care vorbește despre o carte.
Simţim dacă ne vorbește despre ea ca să ne vorbească de fapt despre sine sau dacă o face pentru că nu poate să nu vorbească despre influenţa ei asupra sa. Simţim dacă e una dintre altele sau dacă e „cartea” la care se gândește în mod special.
Ne dăm seama dacă vorbește despre ea ca despre vacanţa pe care nu o va uita multă vreme sau ca despre o ieșire în parcul din împrejurimi. Importanţa pe care aceste detalii, și altele știute uneori numai de noi, o dau cărţii recomandate stabilesc în mare măsură șansele să căutăm și să citim cartea.
Sunt multe motive pentru care nu reușim să citim atât cât ne-am dori. Simţim că nu avem timp, că suntem prea obosiţi, că avem nevoie de altceva decât de lectură… dar unul dintre cele mai frecvente motive este că nu știm pe ce carte să punem mâna. Putem avea pe noptieră sau în raftul bibliotecii mai multe cărţi programate pentru citit, dar s-ar putea ca ele să fi intrat pe listă doar din lipsa unor idei mai bune.
Ne lipsesc de multe ori motivele puternice pentru a citi o carte. Un astfel de motiv este o recomandare convingătoare. Vorbiţi deschis despre cartea pe care tocmai aţi citit-o și care v-a rămas în minte! Nu despre orice carte, nu oricând, nu pentru a epata. Ci doar despre cartea care v-a marcat și doar atunci când nu există niciun alt motiv decât cel de a împărtăși cu cei dragi o experienţă semnificativă pe care aţi trăit-o. Nu așteptaţi ca recomandarea să fie urmată! Vorbiţi despre carte pentru că înseamnă mult pentru voi! Nu e nevoie ca recomandarea să devină o sursă de presiune pentru ceilalţi.
Nu toate recomandările rezonează cu propriile noastre căutări. Și nici nu este nevoie. Dacă o singură recomandare se dovedește cu adevărat semnificativă și capabilă să ne schimbe cursul gândirii și trăirii, e mai mult decât am fi putut cere. E un dar. E o amintire comună. E o bornă pe drumul nostru. E o treaptă pe scara pe care în secret ne dorim să o parcurgem. E un prilej de satisfacţie și o sursă de mulţumire sufletească.
Norel Iacob este redactorul-șef al revistelor Semnele Timpului și ST Network.
Citește și: Calea către Hristos | Recenzie de carte
