Nu cunoaștem numele ei, ci doar pe acela al soţului – Feodor Vasiliev, un ţăran din Șuya, în Rusia. Ceea ce știm însă este că doamna Vasilieva a avut 69 de copii, ceea ce o face deţinătoarea recordului mondial pentru cele mai multe nașteri. Această mamă a născut 16 perechi de gemeni, 7 seturi de tripleţi și 4 seturi de cvadrupleţi.
Ce șanse a avut această mamă de a-și cunoaște bine copiii? Au existat momente în care să se joace de-a v-aţi ascunselea, să meargă cu copiii în parc sau să se joace cu păpușile? A luat vreodată o pauză de la gătit, spălat, curăţat și schimbat scutece, pentru ca să citească o poveste, să joace șotron ori să sară coarda?
Cercetările arată că există ceva unic în relaţia dintre mamă și fiică. O mamă poate avea o legătură strânsă cu fiul ei, dar relaţia cu fiica ei reprezintă ceva special. „Relaţia mamă-fiică este cea mai puternică legătură din lume, la bine și la rău. Ea pregătește terenul pentru toate celelalte relaţii”, scrie dr. Christiane Northrup, autoarea cărţii Mother-Daughter Wisdom. Jennie Hannan, care conduce organizaţia Anglicare WA, subliniază, la rândul ei, importanţa acestei relaţii: „Felul în care o femeie se vede pe sine, în care se comportă în relaţiile ei la maturitate și în care își educă propriii copii este profund influenţat de relaţia cu propria mamă.”
„Relaţia mamă-fiică este cea mai puternică legătură din lume, la bine și la rău. Ea pregătește terenul pentru toate celelalte relaţii.”
Fiicele și mamele care reușesc să construiască și să menţină o relaţie caldă sunt, prin urmare, foarte binecuvântate. În ciuda posibilelor conflicte și a hăţișului de emoţii, ele observă ce este mai bun în fiecare dintre ele, urmăresc interesele celeilalte și se sprijină reciproc, atât în momentele bune, cât și în cele rele. O fiică al cărui nume nu îl știm a scris cândva: „Mama este un zâmbet gravat pentru tot restul vieţii în inima mea. Vocea ei este o mângâiere pentru sufletul meu, îmbrăţișările ei sunt o scară către stele.”
Chelsea Clinton, fiica fostului președinte al Statelor Unite, și-a descris mama ca pe o femeie care știe când să asculte și când să acţioneze: „Este o femeie condusă de compasiune, de credinţă, de un simţ puternic al dreptăţii și de o inimă plină de iubire. Ea este modelul meu.”
Din păcate, nu toate mamele și fiicele reușesc să menţină o legătură apropiată și echilibrată. Relaţia poate intra în declin foarte devreme. O mamă povestește un incident petrecut la grădiniţă, unde copilul ei, în vârstă de 3 ani, a desenat pentru ea o felicitare de Ziua Mamei, în care educatoarea a început să scrie mesajul: „O iubesc pe mama mea pentru că…”. Copilul i-a cerut învăţătoarei să continue: „este extraterestră”.
Uneori, lucrurile se înrăutăţesc pe măsură ce trece timpul. Mama face o remarcă neplăcută despre kilogramele fiicei sale; fiica nu mai vorbește cu ea trei luni. Fiica cheltuie mii de dolari pentru o excursie în străinătate; mama este consternată de această risipă și nu-i mai trimite fiicei reţetele ei timp de un an.
Citește și: De 8 martie, despre mama și saga unei moșteniri nepieritoare
În timp ce perioadele de distanţare pot apărea chiar și în cele mai bune relaţii mamă-fiică, unele mame și fiice par să nu reușească niciodată să construiască o relaţie afectuoasă și împlinitoare. Indiferent cât de mult se străduiesc, își ruinează cele mai bune încercări de a se apropia.
Cercetările evidenţiază o serie de „moduri de a fi mamă” care periclitează relaţia mamă-fiică. Fiecare dintre aceste stiluri de parenting indică incapacitatea mamei de a exprima căldură, dragoste și grijă.
Stilul batjocoritor
Fiicele crescute de mame dispreţuitoare se îndoiesc de validitatea propriilor nevoi emoţionale. Ele se simt nedemne de atenţie și trăiesc cu o profundă neîncredere în sine, sfâșietoare, în timp ce tânjesc după iubire și validare.
Încercând să găsească dragostea care le este refuzată, aceste fiice se vor simţi constrânse să trudească din greu pentru a obţine aprobarea mamei lor („Voi lua numai note de 10 sau voi câștiga un premiu și atunci mă va iubi cu siguranţă!”).
Stilul bazat pe control
Mamele însetate de control supraveghează fiecare aspect al vieţii fiicelor lor, refuzând să recunoască justeţea cuvintelor sau alegerilor acestora și insuflându-le un sentiment de nesiguranţă, de neajutorare. Mesajul pe care îl transmit mamele din această categorie copiilor este că nu pot fi de încredere, pavând astfel drumul lor spre eșec la vârsta maturităţii.
Stilul inaccesibil
Mamele pot fi indisponibile, fie fizic, fie emoţional. Ele nu reușesc să fie apropiate fizic de copii (îmbrăţișându-l și alinându-l atunci când suferă, de exemplu) sau nu răspund la lacrimile sau emoţiile exprimate de aceștia. Rezultatul este că fetele ajung înfometate emoţional, iar atașamentul nesigur le face adesea dependente de relaţiile lor, la vârsta adultă având nevoie de asigurarea constantă că sunt demne de a fi iubite.
Stilul care eludează graniţele
Mamele supraimplicate (enmeshed) nu recunosc niciun fel de graniţă între ele și fiicele lor, așa încât acestea nu se simt ascultate sau respectate și nu au libertatea de a-și explora sinele.
Stilul combativ
Mamele din această categorie își denigrează fiicele în mod constant. Ele sunt exagerat de critice, geloase sau în competiţie cu fetele lor, recurgând la abuz verbal și emoţional și uneori și la forţa fizică pentru a „câștiga”. Obișnuiesc, de asemenea, să își justifice acţiunile, considerându-le necesare pentru a corecta defecte de caracter sau derapaje comportamentale.
Stilul impredictibil
Acţiunile acestor mame pot fi foarte greu de suportat, pentru că este greu să ghicești dacă într-un anumit moment își va arăta chipul de „mamă bună” sau „mamă rea”. Fiicele mamelor impredictibile consideră conexiunea emoţională plină de incertitudini, fragilă și chiar primejdioasă.
Stilul egoist (mama centrată pe sine)
Mama egoistă își vede fiica – în cazul în care reușește să o vadă – ca pe o extensie a persoanei sale. Pentru că este incapabilă să ofere empatie, preocupată de aparenţe și de opiniile celorlalţi, legătura cu fiica ei este una superficială.
Parentingul în care rolurile se schimbă
Inversarea rolurilor are loc atunci când fiica devine, chiar de la o vârstă fragedă, ajutorul, îngrijitorul sau chiar „mama” propriei mame.
Mame îndeajuns de bune
Deși nu există mame perfecte, există milioane de mame extraordinare și mult mai multe care sunt suficient de bune. Aceste mame au dorinţa și capacitatea de a-și arăta dragostea faţă de fiicele lor. Ele știu cum să arate empatie și respect, cum să se conecteze, cum să investească în fiicele lor, cum să fie alături de ele. De asemenea, știu că trebuie să depună efort pentru a deveni mame mai bune și nu să lase lucrurile în voia lor, sperând că se vor aranja de la sine.
Mame care iubesc
Supermamele știu că dragostea este un verb: necesită acţiune! Ele își exprimă iubirea, sunt calde, primitoare, în loc să judece. Ele se concentrează pe acceptare, nu pe respingere. Sunt conștiente că fiicele lor au nevoie de înţelegere și acceptare, dar înţelegerea nu înseamnă neapărat aprobare sau consens. Aceste mame își vor asigura fetele că, și atunci când dezaprobă comportamentul lor, vor face tot ce pot să le înţeleagă și le vor considera la fel de valoroase.
Mame care au încredere în abilităţile și opiniile lor
Este tentant să credem că numai experţii știu cum să crească un copil de succes. Totuși, mamele bune știu că experţii nu sunt singurii care cunosc câte ceva despre creșterea unei fiice. Convingerea că „specialiștii” deţin monopolul soluţiilor nu face decât să intensifice sentimentul (nejustificat) de inadecvare al unei mame.
Nevoia unei viziuni clare
Există o perspectivă sănătoasă pe care mamele bune o adoptă – rolul lor se va încheia într-o zi, iar ele își vor lua rămas-bun de la fiica lor devenită matură și independentă. Vine o zi (la care ele visează, oricât de înfricoșătoare ar părea) în care, după ce au făcut tot ce au putut și au oferit tot ce aveau mai bun, privesc cu mândrie cum fiicele lor devin femeile pe care și-au dorit să le formeze.
Găsirea echilibrului
Mamele de succes vor simţi întotdeauna presiunea de a face tot ce trebuie să facă și de a evita greșelile pe care nu ar trebui să le facă. Ele știu cât de apăsătoare este decizia pe care trebuie să o ia cu privire la a munci sau nu în afara casei. Cât de dificil este să te sustragi așteptărilor de a fi o mamă perfectă. Ele știu că pot greși atunci când simt că au dreptate și că pot avea dreptate atunci când simt că greșesc.
Mamele care reușesc fac faţă acestor presiuni cu înţelepciune și cu o doză bună de realism. Ele aleg să se concentreze pe lucrurile pe care le pot gestiona și fac ceea ce cred că este cel mai bine pentru familia lor.
După cum a remarcat un autor necunoscut, „a fi mamă înseamnă că inima ta nu îţi mai aparţine; ea rătăcește oriunde merg copiii tăi”. Dacă am putea vorbi cu doamna Vasilieva, poate ne-ar spune că nu și-a cunoscut fiicele atât de bine pe cât și-ar fi dorit, dar că fiecare dintre ele a fost preţioasă. Și, de ce nu, că inima ei a fost nevoită să hoinărească foarte mult.
O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul Signs of the Times Australia.
