Mecanismele copiatului la şcoală şi ce pot face părinţii

186

La şcoală, linia de demarcaţie dintre corect şi greşit este uneori neclară şi stabilirea unui compas moral în mintea unui copil este una dintre cele mai provocatoare sarcini cu care se confruntă părinţii.

În speţă, un copil înţelege de la doi ani şi jumătate că este greşit să lovească un alt copil şi copiii de grădiniţă ştiu că a trişa la un joc este un comportament condamnabil. Dar înţelegerea acestor lucruri şi transpunerea lor în practică, în sala de clasă, este o adevărată provocare.

Un sondaj de opinie realizat recent în rândul elevilor de şcoală primară şi citat într-un articol pe Wall Street Journal arată că 30% dintre ei au recunoscut că au trişat la şcoală, fie copiind informaţii de pe internet (chiar dacă nimeni nu a ştiut să spună cât anume este suficient şi cât înseamnă plagiat).

Se pare că problema apare atunci când elevii încep să primească note. Acela este momentul în care elevii încearcă să facă faţă presiunii părinţilor şi să le facă pe plac profesorilor, ceea ce îi împiedică să încerce să copieze.

Un rol important îl au şi părinţii, care uneori intră în panică şi încearcă să îşi ajute copiii, făcându-le temele – ceea ce transmite mesajul că o notă mare este mai importantă decât metoda prin care aceasta este obţinută.

În consecinţă, psihologul Kenneth Shore îi sfătuieşte pe părinţi să nu se streseze în legătură cu notele copiilor lor şi nici să nu intre în panică atunci când descoperă că un copil copiază. Copilul trebuie învăţat că a copia este un comportament inacceptabil şi nu trebuie să se repete.