Pentru mulţi, respectul pentru propria persoană este un obiectiv în sine, dar nu-l vor atinge niciodată. Asta pentru că, duşi de valul culturii moderne, se gândesc obsesiv la stima de sine, fără să ştie însă cu adevărat ce înseamnă. În consecinţă, dezvoltarea ei devine imposibilă. Cum poţi să obţii autorespectul? Iată câteva întrebări pătrunzătoare menite să îţi demonstreze că merită şi poţi avea încredere în tine.
De ce e distructivă lipsa autorespectului? Ce e aşa de important la el şi cum îl poţi obţine dacă nu îl ai? Jurnalista americană Anneli Rufus s-a gândit mult la aceste întrebări şi a ajuns la câteva răspunsuri foarte convingătoare. Le-a adunat în cartea Unworthy: How to Stop Hating Yourself, care a făcut recent subiectul unui interviu în The Atlantic.
Experienţa lipsei de respect faţă de sine este cunoscută multora, iar Rufus a trăit-o şi ea pe propria piele. În interviul pentru The Atlantic, autoarea povesteşte că i-a luat foarte mult timp să înveţe să accepte complimentele celui care i-a devenit soţ, după ce o viaţă întreagă s-a considerat nedemnă de laude privind aspectul ei fizic.
Punctul de cotitură pentru scrierea cărţii a fost înmormântarea mamei ei. Copleşită de numărul mare de participanţi şi de vorbele frumoase la adresa mamei ei, Rufus a realizat că, dacă ar fi fost în viaţă, aceasta ar fi combătut sigur complimentele: „Bine, nu mă cunosc ei cum sunt eu de fapt.” Însă Rufus îşi cunoştea mama şi ştia că oamenii aveau dreptate. Aşa că, realizând cât a suferit mama ei din pricina percepţiei deformate pe care o avea despre sine, Rufus s-a hotărât să scrie. Iar ideile ei reflectă responsabilitatea cu care s-a apropiat de subiect.
1. „Oamenii care nu au încredere în ei înşişi sunt greu de iubit”, spune Rufus. Iar asta nu fiindcă ar avea un defect intrinsec pe lângă cel pe care şi l-au asumat singuri sub forma „nu sunt suficient de…”. Ci pentru că lipsa stimei de sine este un fel de narcisism negativ. Aşa cum oamenii care se adoră pe sine sunt greu de iubit pentru că nu se văd decât pe sine, nu le pasă decât de nevoile lor, la fel şi o persoană care se urăşte este greu de iubit, fiindcă este atât de absorbită de nevoile şi defectele ei încât nu poate vedea pe altcineva cu claritate. Din perspectiva celui implicat într-o relaţie cu o persoană care se dispreţuieşte, lipsa respectului este o barieră: cel fără respect de sine nu e receptiv la nevoile celuilalt şi îi respinge complimentele, grija sau chiar iubirea.
2. Oamenii care nu au încredere în ei sunt, de fapt, nişte oameni foarte curajoşi, mai spune Rufus. Să treci prin viaţă gândind că nu meriţi nimic e un act uriaş de curaj. Astfel de oameni se îmbracă şi ies pe uşă, se duc la job, stau cu familia sau merg la o petrecere, toate în timp ce gândesc că nu merită niciunul dintre lucrurile bune care li se întâmplă
3. Oamenii care nu au respect pentru sine nu se vor vindeca prin afirmaţii pozitive despre sine, mai spune autoarea. Studiile au arătat că afirmaţiile nu funcţionează pentru oamenii cu un anumit grad de autodispreţ. Ele funcţionează în schimb pentru oamenii care au deja respect pentru propria persoană sau care suferă de o formă minoră de lipsă de stimă de sine.
Cele trei afirmaţii vorbesc despre caracterul toxic al dispreţului de sine, făcând evidentă nevoia de a ne debarasa de el din trei motive:
1. Dispreţul de sine nu este modestie, din contră, este egoism (narcisism negativ).
2. Dispreţul de sine este înşelător (o persoană curajoasă este o persoană valoroasă).
3. Dispreţul de sine nu se vindecă prin complimente, prin urmare îi va secătui inutil şi pe cei din jur.
Pentru clădirea unei stime de sine sănătoase e nevoie de muncă, fiindcă încrederea în sine este un proces. Psihologii de la Centrul American pentru Intervenţii Clinice au documentat acest proces într-un curs cu 9 module foarte uşor de parcurs de către vorbitorii de limbă engleză.
În final însă, a urmări autorespectul ca un scop în sine poate fi o utopie. Încrederea în sine este un mijloc. Este sentimentul care ne ajută să ne menţinem echilibrul emoţional în faţa riscului, având încrederea că orice ni s-ar putea întâmpla rău vom face faţă. O mentalitate pe care Biblia doreşte să o inspire credincioşior prin afirmaţii care ne asigură de grija lui Dumnezeu pentru noi şi de faptul că nimic din ce ni se poate întâmpla în viaţă nu este „mai mult decât putem duce”.
