O situaţie de criză globală, precum cea generată de pandemia actuală, reprezintă un tablou complex, cu multe variabile, care aduc odată cu ele niveluri ridicate de distres emoţional. Pe perioada unei pandemii, multe persoane se vor confrunta cu un spectru larg de reacţii și emoţii, iar impactul psihologic va fi mai mare decât cel medical.[1]

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19. Actualizăm zilnic.

În anul 2003, în cazul epidemiei de SARS, în ciuda faptului că virusul era cunoscut ca periculos pentru persoanele în vârstă și cele cu comorbidităţi preexistente, impactul psihologic a fost mai puternic decât cel medical în termenii numărului de persoane afectate. Iar acest impact psihologic a persistat timp îndelungat.[2],[3],[4]

Aceleași observaţii au fost confirmate în urma epidemiei de Ebola din 2014-2015, din Africa de Vest. Epidemia a lăsat în urmă efecte psihologice mai severe decât boala în sine.[5],[6]

O majoritate a persoanelor au rezistenţă crescută la stres și nu vor fi afectate din punct de vedere psihologic, însă reacţiile care apar în cazul unei pandemii sunt diferite la fiecare persoană, putând să varieze de la indiferenţă la viziuni fataliste sau chiar apocaliptice.[7],[8],[9] Pe de o parte, sunt persoane care nu iau în serios riscurile la care se expun și nu respectă regulile impuse, trecând ușor peste recomandările specialiștilor legate de igienă sau distanţare socială. Pe de altă parte, există și reacţii situate la polul opus și caracterizate de niveluri ridicate de anxietate și frică. Deși un nivel moderat al fricii și anxietăţii poate fi util, întrucât reprezintă un factor care ajută în faţa ameninţării, există și situaţia în care anxietatea și stresul aferent devin debilitante.[10]

Factorii psihologici influenţează deciziile autorităţilor

Factorii psihologici au un rol esenţial în gestionarea situaţiilor de risc generate de pandemii. Anxietatea cu privire la propria stare de sănătate a indivizilor influenţează succesul sau eșecul unor posibile intervenţii ale autorităţilor, având efect direct asupra politicilor de sănătate publică.[11] De aceea este important ca autorităţile să înţeleagă cum influenţează anxietatea răspunsurile și reacţiile individuale la răspândirea infecţiei cu noul coronavirus și să adapteze politicile publice.

Așa cum este definită, anxietatea de sănătate se referă la tendinţa de alarmare și îngrijorare cu privire la starea de sănătate, având ca punct de pornire o serie de stimuli care au legătură cu boala și cu infecţiile.[12] O persoană cu un nivel ridicat de anxietate de sănătate va dezvolta o serie de cogniţii dezadaptative – va interpreta eronat senzaţiile pe care le simte în propriul corp, va avea o predispoziţie ridicată la asimilarea unor credinţe disfuncţionale despre sănătate și boală și se va angrena în comportamente inadecvate de gestionare a acestui tip de anxietate.[13] De exemplu, în cazul unei epidemii virale, o persoană cu un nivel ridicat de anxietate de sănătate va interpreta eronat o durere musculară sau o tuse ca fiind simptome ale infecţiei provocate de virus, fapt ce va duce la creșterea nivelului de anxietate.

Așa cum o demonstrează studiile, interpretările eronate ale senzaţiilor și schimbărilor corporale sunt influenţate de credinţele personale despre starea de sănătate și de boală. În dreptul unei persoane anxioase, ele se referă la convingeri cu privire la faptul că ceea ce resimte în corp reprezintă semne ale bolii și ale unui sistem imunitar slăbit care este pe cale să cedeze în faţa virusului.[14],[15] Cu alte cuvinte, persoanele cu anxietate de sănătate ridicată sunt mai predispuse la interpretări eronate ale senzaţiilor și modificărilor care apar în corp, considerând că toate acestea reprezintă dovezi ale infectării care deja se manifestă. Acest tip de interpretări vor duce la luarea unor decizii iraţionale și vor avea efecte negative în plan comportamental.[16]

Răspunsurile comportamentale ale anxietăţii crescute

Există câteva modalităţi prin care anxietatea crescută în ce privește starea de sănătate poate influenţa răspunsurile comportamentale. Pe de o parte, aceste persoane pot considera spitalele și cabinetele medicale surse de contaminare, refuzând să solicite asistenţă medicală atunci când este necesar. Pe de altă parte, vor căuta în permanenţă informaţii legate de starea lor de sănătate și reasigurări de la medici.

Ca atare, persoanele anxioase vor vizita mai mulţi medici sau se vor prezenta la unitatea de primiri urgenţe în căutarea unor reasigurări că senzaţiile corporale nu sunt cauzate de infectare. Acest comportament constituie o povară în plus asupra sistemului de sănătate și asupra cadrelor medicale.[17] Așa s-a întâmplat, de exemplu, în timpul epidemiei de gripă H1N1 din anul 2009, când numărul pacienţilor spitalizaţi a crescut încă din perioada în care existau doar zvonuri despre focarul infecţiei. În statul american Utah, deși exista o preocupare publică cu privire la efectele acestei epidemii, în realitate boala avea o prevalenţă redusă. Cu toate acestea, secţiile de primire a urgenţelor au înregistrat creșteri semnificative ale numărului de pacienţi, spre deosebire de perioada în care s-au constatat creșteri reale ale numărului de îmbolnăviri în statul respectiv.[18]

Multe persoane pot manifesta comportamente extreme de „decontaminare” a tot ceea ce e perceput ca sursă de infecţie sau pot îndepărta de ele ceea ce percep ca fiind contaminat. Aici se pot regăsi comportamente extreme, care trec mult dincolo de simpla spălare a mâinilor. În timpul epidemiei de SARS, o femeie din Beijing a ales să pună în cuptorul cu microunde bancnotele pe care le cerea de la bancă, cu scopul de a le dezinfecta. Rezultatul a fost unul previzibil, banii fiind distruși.[19] Alte manifestări comportamentale au ca scop protecţia sau siguranţa. Spre exemplu, unele persoane s-au vaccinat de două ori în sezonul gripei, când un singur vaccin ar fi fost suficient.[20]

Falsul sentiment de urgenţă a necesităţii anumitor produse în autoizolare poate determina persoanele anxioase cu privire la propria sănătate să cheltuiască în exces atunci când vine vorba de stocarea unor resurse (dezinfectant, medicamente sau măști de protecţie), având un impact negativ asupra individului și a întregii comunităţi, care are nevoie de aceste resurse, inclusiv pentru îngrijirea medicală specializată.

În același timp, un nivel scăzut al anxietăţii poate merge în direcţia opusă și poate afecta negativ sănătatea. Acest fapt este valabil și în ceea ce privește implementarea publică a unor strategii de control a epidemiilor și pandemiilor.[21] În anul 2009, în timpul răspândirii virusului H1N1, persoanele a căror percepţie era că nu pot contracta boala recurgeau mai rar la comportamente de tip preventiv, precum spălatul mâinilor sau vaccinarea, și erau mult mai puţin dispuse să-și schimbe comportamentul în sensul prevenţiei sau să respecte distanţarea socială.[22] Este clar că nerespectarea recomandărilor și măsurilor poate avea un impact major asupra strategiilor de diminuare a răspândirii virusului.

Pandemia și tulburările psihice

Dincolo de aspectele comportamentale amintite mai sus, contextul pandemic și factorii asociaţi pot declanșa sau accentua anumite tulburări psihice, incluzând aici tulburările de dispoziţie sau sindromul de stres posttraumatic (PTSD).[23],[24] Sindromul de stres posttraumatic poate fi declanșat de stresorii asociaţi pandemiei, cum ar fi mortalitatea crescută, inclusiv în rândul persoanelor dragi.

Ce pot face?

Pentru a face faţă situaţiei actuale, care tinde să accentueze dificultăţile persoanelor afectate de anxietate, specialiștii în sănătate mintală au identificat o serie de practici de care putem ţine cont pentru o limitare a efectelor anxietăţii:[25]

  • Informează-te din surse sigure! Mare parte din anxietatea pe care o resimţim vine din faptul că nu selectăm informaţia într-un mod critic. Este important să ţinem cont că mass-media tinde uneori să apeleze la senzaţional, să se concentreze pe aspectele negative și să le excludă sau minimizeze pe cele pozitive.

  • Învaţă să menţii o perspectivă sănătoasă asupra lucrurilor! De-a lungul istoriei, umanitatea a întâmpinat numeroase greutăţi, însă de fiecare dată oamenii au demonstrat o bună capacitate de adaptare la schimbare. În acest context, este bine să evităm gândirea negativă și centrarea pe cele mai negative scenarii.

  • Ai grijă de sănătatea ta! Menţinerea unei alimentaţii echilibrate, odihna, exerciţiul fizic sunt factori importanţi care îi asigură organismului o bună apărare în faţa bolii. O bună igienă și limitarea expunerii vor reduce răspândirea virusului și gradul de risc privitor la infectare. Activitatea fiind preponderent desfășurată de acasă, este important să avem momente de relaxare și să menţinem o rutină zilnică pe cât posibil.

  • Dezvoltă-ţi capacitatea de a face faţă! Rezilienţa se referă la capacitatea de adaptare și de a face faţă adversităţii. În acest scop este bine să ne uităm în trecut la strategiile pe care le-am folosit în momente grele și să încercăm să le punem în aplicare și acum.

  • Fii pregătit! Învaţă metode prin care poţi face faţă unui atac de anxietate sau de panică. Există exerciţii foarte simple care pot fi folosite pentru a face faţă anxietăţii. Respiraţia profundă și relaxarea sunt două modalităţi prin care intensitatea emoţiilor poate fi reglată atunci când suntem copleșiţi.

  • Păstrează legătura cu cei dragi! Menţinerea relaţiilor sociale chiar și la distanţă, prin intermediul reţelelor de socializare, poate fi o altă soluţie. Împărtășirea temerilor, a nevoilor și încurajarea reciprocă pot reduce stresul asociat acestei perioade.

Suport psihologic

Una dintre soluţiile pe termen lung pentru anxietatea excesivă cu privire la sănătate este intervenţia psihologică prin consiliere sau psihoterapie, care îi poate oferi persoanei în cauză instrumentele și sprijinul pentru gestionarea anxietăţii copleșitoare și angajarea în comportamente sănătoase și echilibrate. În România, în această perioadă, persoanele care se confruntă cu niveluri destabilizatoare ale anxietăţii de sănătate, dar și cu alte forme de distres psihologic ca urmare a răspândirii virusului SARS-CoV-2 pot accesa servicii gratuite de suport psihologic la distanţă, oferite de Asociaţia Respiro prin proiectul Respiro Help. Pentru a beneficia de suport psihologic specializat te poţi înscrie completând formularul pe care îl găsești pe pagina Respiro Help (aici).

În urma completării, vei fi contactat pentru stabilirea unei prime sesiuni de consiliere. Dacă ai dificultăţi la completarea formularului, poţi telefona la numărul 0747 170 050 și vei primi îndrumare. De asemenea, poţi accesa platforma www.respiro.ro/consiliere și poţi adresa o întrebare în scris, care va fi preluată în cel mai scurt timp de unul dintre consilierii implicaţi în proiect.

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19. Actualizăm zilnic.

Ramona Dragomir este psiholog și Manager General al Asociaţiei Respiro.

Filip Popovici este asistent universitar doctor la Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii București și manager de Proiect Respiro Help.

Footnotes
[1]„Steven Taylor, The Psychology of Pandemics: Preparing for the Next Global Outbreak of Infectious Disease, Cambridge Scholars Publishing, 2019.”
[2]„Cecilia Cheng, «To be paranoid is the standard? Panic responses to SARS out-break in the Hong Kong Special Administrative Region», în Asian Perspective, vol. 28, nr. 1, 2004, p. 67-98, https://www.jstor.org/stable/42704444?seq=1#metadata_info_tab_contents.”
[3]„Jon D. Lee, An epidemic of rumors: How stories shape our perception of disease, University Press of Colorado, Boulder, CO, 2014.”
[4]„Peter Washer, «Representations of SARS in the British newspapers», în Social Science and Medicine, vol. 59, nr. 12, dec. 2004, p. 2561-2571, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15474209/.”
[5]„Alice Desclaux, M. Diop, S. Doyon, «Fear and containment: Contact follow-up and social effects in Senegal and Guinea», în Michael Hofman & Sokhieng Au (ed.), The politics of fear: Medecins sans Frontieres and the West African ebola epidemic, Oxford University Press, New York, 2017, p. 209-234, https://www.researchgate.net/publication/318826581_Fear_and_containment_Contact_follow_up_perceptions_and_social_effects_in_Senegal_and_Guinea.”
[6]„Steven Taylor, op. cit.”
[7]„J. Shultz, Z. Espinel, W. Flynn et al., DEEP PREP: All-hazards disaster behavioral health training, DEEP Center, Miami, FL, 2008.”
[8]„Steven Taylor, Clinician’s guide to PTSD, ed. a 2-a, Guildford, New York, 2017.”
[9]„M. Wheaton, S. Abramowitz et al., «Psychological predictors of anxiety in response to the H I N l (swine flu) pandemic», în Cognitive Therapy and Research, vol. 36, 2012, p. 210-218.”
[10]„Steven Taylor, The Psychology of Pandemics: Preparing for the Next Global Outbreak of Infectious Disease, ed. cit.”
[11]„Ibidem. ”.
[12]„Jonathan S. Abramowitz, Autumn E. Braddock, Hypchondriasis and health anxiety, Hogrefe & Huber Cambridge, MA, 2011.”
[13]„Gordon J. G. Asmundson, Steven Taylor, «How health anxiety influences responses to viral outbreaks like COVID-19: What all decision-makers, health authorities, and health care professionals need to know», în Journal of Anxiety Disorders, vol. 71, martie 2020, 102211.”
[14]„Steven Taylor, Gordon Asmundson, Treating health anxiety: A cognitive-behavioral approach, Guilford Press, 2004. ”.
[15]„Kitty K. Wu, Sumee K. Chan, & Tracy M. Ma, «Post Traumatic stress, anxiety, and depression in survivors of severe acute respiratory syndrome(SARS)», în Journal of Traumatic Stress, vol. 18, nr. 1, febr. 2005, p. 39-42.”
[16]„Gordon J. G. Asmundson, Steven Taylor, art. cit. ”.
[17], „Ibidem. ”.
[18]„William M. McDonnell, Douglas S. Nelson, Jeff E. Schunk, «Should we fear ʼflu fearʼ itself? Effects of H1N1 influenza fear on ED use», în The American Journal of Emergency Medicine, vol. 30, nr. 2, febr. 2012, p. 275-282, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21208765/.”
[19]„Cecilia Cheng, art. cit.”
[20]„Heather Saxena, «Are anxious patients causing the flu vax shortage by having two shots?», AusDoc.Plus, 23 mai 2018, https://www.ausdoc.com.au/news/are-anxious-patients-causing-flu-vax-shortage-having-two-shots.”
[21]„Gordon J. G. Asmundson, Steven Taylor, R. Nicolas Carleton et al. «Should health anxiety be carved at the joint? A look at the health anxiety construct using factor mixture modelling in a non-clinical sample», în Journal of Anxiety Disorders, vol. 26, nr. 1, nov. 2011, p. 246-251.”
[22]„I. Gilles, A. Bangerter et al., «Trust in medical organizations predicts pandemic (H1N1) 2009 vaccination behavior and perceived efficacy of protection measures in the Swiss public», în European Journal of Epidemiology, vol. 26, nr. 3, martie 2011, p. 203-210.”
[23]„J. Shultz, Z. Espinel, W. Flynn et al., op. cit.”
[24]„Kitty K. Wu, Sumee K. Chan, & Tracy M. Ma, art. cit. ”.
[25], „Steven Taylor, The Psychology of Pandemics: Preparing for the Next Global Outbreak of Infectious Disease, ed. cit.”

„Steven Taylor, The Psychology of Pandemics: Preparing for the Next Global Outbreak of Infectious Disease, Cambridge Scholars Publishing, 2019.”
„Cecilia Cheng, «To be paranoid is the standard? Panic responses to SARS out-break in the Hong Kong Special Administrative Region», în Asian Perspective, vol. 28, nr. 1, 2004, p. 67-98, https://www.jstor.org/stable/42704444?seq=1#metadata_info_tab_contents.”
„Jon D. Lee, An epidemic of rumors: How stories shape our perception of disease, University Press of Colorado, Boulder, CO, 2014.”
„Peter Washer, «Representations of SARS in the British newspapers», în Social Science and Medicine, vol. 59, nr. 12, dec. 2004, p. 2561-2571, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15474209/.”
„Alice Desclaux, M. Diop, S. Doyon, «Fear and containment: Contact follow-up and social effects in Senegal and Guinea», în Michael Hofman & Sokhieng Au (ed.), The politics of fear: Medecins sans Frontieres and the West African ebola epidemic, Oxford University Press, New York, 2017, p. 209-234, https://www.researchgate.net/publication/318826581_Fear_and_containment_Contact_follow_up_perceptions_and_social_effects_in_Senegal_and_Guinea.”
„Steven Taylor, op. cit.”
„J. Shultz, Z. Espinel, W. Flynn et al., DEEP PREP: All-hazards disaster behavioral health training, DEEP Center, Miami, FL, 2008.”
„Steven Taylor, Clinician’s guide to PTSD, ed. a 2-a, Guildford, New York, 2017.”
„M. Wheaton, S. Abramowitz et al., «Psychological predictors of anxiety in response to the H I N l (swine flu) pandemic», în Cognitive Therapy and Research, vol. 36, 2012, p. 210-218.”
„Steven Taylor, The Psychology of Pandemics: Preparing for the Next Global Outbreak of Infectious Disease, ed. cit.”
„Ibidem. ”.
„Jonathan S. Abramowitz, Autumn E. Braddock, Hypchondriasis and health anxiety, Hogrefe & Huber Cambridge, MA, 2011.”
„Gordon J. G. Asmundson, Steven Taylor, «How health anxiety influences responses to viral outbreaks like COVID-19: What all decision-makers, health authorities, and health care professionals need to know», în Journal of Anxiety Disorders, vol. 71, martie 2020, 102211.”
„Steven Taylor, Gordon Asmundson, Treating health anxiety: A cognitive-behavioral approach, Guilford Press, 2004. ”.
„Kitty K. Wu, Sumee K. Chan, & Tracy M. Ma, «Post Traumatic stress, anxiety, and depression in survivors of severe acute respiratory syndrome(SARS)», în Journal of Traumatic Stress, vol. 18, nr. 1, febr. 2005, p. 39-42.”
„Gordon J. G. Asmundson, Steven Taylor, art. cit. ”.
„William M. McDonnell, Douglas S. Nelson, Jeff E. Schunk, «Should we fear ʼflu fearʼ itself? Effects of H1N1 influenza fear on ED use», în The American Journal of Emergency Medicine, vol. 30, nr. 2, febr. 2012, p. 275-282, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21208765/.”
„Cecilia Cheng, art. cit.”
„Heather Saxena, «Are anxious patients causing the flu vax shortage by having two shots?», AusDoc.Plus, 23 mai 2018, https://www.ausdoc.com.au/news/are-anxious-patients-causing-flu-vax-shortage-having-two-shots.”
„Gordon J. G. Asmundson, Steven Taylor, R. Nicolas Carleton et al. «Should health anxiety be carved at the joint? A look at the health anxiety construct using factor mixture modelling in a non-clinical sample», în Journal of Anxiety Disorders, vol. 26, nr. 1, nov. 2011, p. 246-251.”
„I. Gilles, A. Bangerter et al., «Trust in medical organizations predicts pandemic (H1N1) 2009 vaccination behavior and perceived efficacy of protection measures in the Swiss public», în European Journal of Epidemiology, vol. 26, nr. 3, martie 2011, p. 203-210.”
„J. Shultz, Z. Espinel, W. Flynn et al., op. cit.”
„Kitty K. Wu, Sumee K. Chan, & Tracy M. Ma, art. cit. ”.
fizkes } Adobe Stock

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR