VIDEO: Elementul esenţial al unei existenţe fericite

446

În mod paradoxal, unii oameni au tot ce și-ar putea dori pentru a fi fericiţi cu viaţa lor, dar nu simt, nici pe departe, această bucurie interioară. În schimb, există oameni încercaţi de necazuri cumplite care îţi vor spune cu o sinceritate incredibilă că se simt cei mai fericiţi oameni de pe pământ. Secretul lor stă într-un element, pe care cu toţii îl avem la îndemână.

„O viaţă trăită cu recunoștinţă” este cheia către fericire, dezvăluie călugărul David Steindl-Rast în discursul său din cadrul TED Global 2013. Mai mult, „dacă vă amăgiţi că fericirea ne face recunoscători, mai gândiţi-vă o dată. Recunoștinţa e cea care te face fericit”, subliniază călugărul Steindl-Rast.

Când apare acest sentiment de mulţumire în interiorul nostru? Atunci când ni se oferă „un dar autentic” pentru care nu depunem niciun fel de efort și care, totodată, este „ceva de mare valoare pentru noi”, a explicat călgărul. Iar pentru ca recunoștinţa să își exitindă graniţele, astfel încât să ne cuprindă întreaga viaţă, devine esenţial să „trăim și să devenim conștienţi că fiecare moment e un moment dăruit. (…) Este cel mai valoros lucru care ne-a fost dat vreodată: acest moment cu toate oportunităţile cuprinse în el.”

Există recunoștinţă în vremuri de durere?

„Nu întotdeauna trăim experienţe pentru care să fim recunoscători.” Este foarte greu să fim recunoscători într-un moment tragic din viaţa noastră, în faţa durerii, a violenţei sau a conflictelor care ne întunecă judecata și, mai departe, întreaga lume. „Dar putem trăi plini de recunoștinţă”, subliniază  Steindl-Rast. „Nu am spus să fim recunoscători pentru orice. Am spus să fim recunoscători în orice moment pentru oportunitate, chiar și atunci când ne confruntăm cu ceva foarte dificil”, adaugă el.

În mod mai puţin intuitiv, momentele dureroase din viaţa noastră pot ascunde beneficii și oportunităţi inedite, care ne servesc lecţii valoroase pe care altfel, probabil, nu am fi avut prilejul de a le învăţa. O șansă ratată, un eșec, o suferinţă ne poate deschide ochii pentru a nu mai rata o ocazie, pentru a nu mai repeta o greșeală sau pentru a deveni mai puţin vulnerabili în faţa tragediilor. Mai departe, viaţa ne oferă și alte oportunităţi la care vom fi mult mai receptivi. „Primim mereu o altă șansă. Asta e frumuseţea și bogăţia vieţii”, spune călugărul Steindl-Rast.

Construirea unei vieţi pline de recunoștinţă

„Oprește-te. Privește. Du-te”, este formula „magică” propusă de călugăr pentru o viaţă trăită cu recunoștinţă pentru fiecare moment pe care ea îl oferă și care ar putea ascunde o imensă valoare. Nu de puţine ori trecem prin viaţă fără a ne opri o clipă, doar pentru a observa cât de bogată este existenţa noastră. La tot pasul se află daruri mai mari sau mai mici pe care, în viteza cu care trăim, uităm să ne lăsăm încântaţi de ele. Simplul fapt că ne bucurăm de un acoperiș deasupra capului, de o masă caldă, de curent electric sau apă potabilă, de posibilitatea de a citi, de compania unui prieten drag, ar trebui să trezească în noi sentimentul minunat de recunoștinţă, care ne face mai fericiţi.

Iar dacă tot te-ai oprit din cursa ta în faţa acestor lucruri, concentrează-te asupra lor cu toate simţurile, dar și cu sufletul, punctează călugărul. „Iar atunci când ne deschidem inimile către oportunităţi, ele ne invită să acţionăm.” Mulţumirea și fericirea cu care te încarcă lucrurile pentru care ești recunoscător te pot inspira să iniţiezi acţiuni care îi vor face pe ceilalţi fericiţi, lucru care îţi va crește, totodată, și ţie nivelul de bunăstare interioară.

Recunoștinţa poate fi (re)dobândită și prin umilinţă, este de părere dr. Robert Emmons. Însă, într-o societate care se valorează doar pe sine, umilinţa „nu apare nici ușor, nici natural”. Tocmai pentru faptul că ea ne aduce mai aproape de recunoștinţă și, astfel, de fericire, o stare la care aspirăm cu toţii, (re)descoperirea atitudinii umile devine importantă. „Persoana umilă spune că viaţa este un dar pentru care trebuie să fie recunoscătoare, nu un drept ce trebuie revendicat”, punctează dr. Emmons. Astfel, ea recunoaște privilegiul și binecuvântările fiecărei clipe pe care o trăiește și aduce mulţumiri darurilor pe care le-a primit.