“Limbajul” muzicii, așa cum e descifrat de creier

1614

Improvizaţiile muzicale activează regiuni ale creierului asociate vorbirii și interpretării structurii propoziţiilor rostite, însă, în același timp, trec în stare inactivă zonele cerebrale cu rol în interpretarea înţelesului frazelor spuse, au observat experţii de la Universitatea “Johns Hopkins”.

„În acest studiu, am arătat că există o diferenţă fundamentală între modul în care sensul este procesat pentru muzică și pentru limbaj, de creier. Mai exact, cheia către comunicarea muzicală este procesarea sintactică, nu semnatică. Între timp, noţiunile convenţionale de semantică nu se pot aplica prelucrării muzicii în creier”, a declarat autorul studiului, prof. asociat Charles Limb.

La cercetare au participat 11 muzicieni profesioniști de jazz. „Jazzul este poate unul dintre cele mai bune modele de studiere a creativităţii spontane”, este de părere Limb, citează Live Science.

Voluntarii au luat parte la un exerciţiu de 10 minute, denumit trading fours. Ei au improvizat fragmente muzicale solo ca răspuns la momentele muzicale create pe loc de ceilalţi participanţi, „elaborându-le și modificându-le pe parcursul prestaţiei”. În tot acest timp, activitatea cerebrală a fost scanată prin intermediul tehnologiei de imagistică prin rezonanţă magnetică funcţională (IRMF).

În urma rezultatelor, experţii au observat o creștere a activităţii la nivelul girusului frontal și girusului temporal superior posterior, în momentele de improvizaţie purtate ca o conversaţie muzicală între voluntari. Ambele regiuni din creier joacă un rol important în procesarea sintactică a limbajului sau a structurii frazei. În același timp, girusul unghiular și cel supramarginal, zone implicate în înţelegerea cuvintelor, au fost dezactivate.

„Când doi muzicieni de jazz par pierduţi în gândurile lor în timpul unui trading fours, ei nu își așteaptă doar rândul lor de a cânta. În schimb, folosesc zonele sintactice ale creierului pentru a procesa ceea ce aud, astfel încât să răspundă prin interpretarea unei noi serii de note care nu au mai fost compuse ori practicate anterior”, a explicat Limb.

Experienţa senzorială auditivă este receptată de creierul nostru într-un mod extrem de complex, care crește activitatea în multe regiuni cerebrale. De exemplu, versurile unei melodii sunt receptate prin intermediul zonelor Wernicke (girus temporal superior) și Broca, scrie Discovery. Sunetele activează lobii frontali și temorali, iar ritmul, înălţimea și melodia sunt receptate, cel mai probabil de celulele din emisfera dreaptă a creierului. Activitatea cortexului motor va crește, de asemenea, dacă îţi vei mișca corpul în timp ce asculţi muzică (prin dans, de exemplu).

Citește și: Cum procesează creierul sunetele vorbirii

Foto: stockvault.net