Felul în care le cerem iertare celor faţă de care am greșit are o importanţă mai mare decât, probabil, îşi închipuie mulţi dintre noi. Scuzele sincere pe care le oferim reprezintă mai mult decât o recunoaștere a greșelii, iar modul în care le oferim joacă un rol crucial pentru viitorul relaţiei cu persoana pe care am rănit-o prin vorbele, acţiunile și purtarea noastră.

Ceilalţi au mare nevoie de scuzele noastre pentru că acestea le confirmă faptul că am înţeles că prin acţiunile noastre le-am provocat suferinţă și supărare, explică dr. psihoterapeut Andrea Brandt, într-un articol pentru Psychology Today. Dincolo de cuvinte însă, acţiunea de a cere iertare implică un mare grad de sinceritate. Mai departe, cei faţă de care am greșit au nevoie de „o asigurare că fapta ofensatoare comisă nu se va mai repeta vreodată”.

De ce greșim când cerem iertare

Poate părea simplu să rostești „îmi pare rău”, însă nu ar trebui să scoatem din ecuaţie faptul că, în general, nu ne place să greșim și nici să recunoaștem acest lucru, pentru că riscăm să părem „vulnerabili în faţa celorlalţi”, după cum puncta dr. psiholog John M. Grohol într-un articol pentru YourTango.

Mândria este cea care ne împiedică cel mai adesea să cerem iertare (așa cum ar trebui), scrie Aaron Lazare, decanul Școlii Medicale din cadrul Universităţii din Massachusetts, într-un articol pentru Psychology Today. „Pentru a le cere scuze, trebuie să înţelegi că ai făcut o greșeală. (…) Recunoașterea sinceră a ceea ce ai făcut și demonstrarea regretului poate stârni o experienţă profundă de rușine, o expunere publică a slăbiciunilor.” De asemenea, impactul scuzelor poate fi diminuat atunci când din acestea nu reiese clar că ne asumăm răspunderea pentru urmările faptelor noastre. Astfel de tipuri de formulare a cererii de iertare sunt numite de Lazare „pseudoscuze”.

Există însă și momente în care noi înșine ajungem să fim răniţi în urma unui eveniment prin care am produs suferinţă unei persoane. Cel mai probabil, în astfel de momente, ne vom concentra asupra propriei dureri și asupra necesităţii de a ni se confirma că celălalt a înţeles că suntem răniţi. Însă, dacă alegem să abordăm situaţia purtaţi de propriile sentimente de durere, nu vom reuși să oferim scuze sincere. În astfel de situaţii este important să învăţăm să rezolvăm problemele pe rând și să tratăm durerile noastre separat.

De altfel, uneori avem tendinţa de a ne teme că fapta noastră a fost atât de gravă, încât nu merităm iertarea celor faţă de care am greșit. Acest lucru se produce atunci când uităm să ne oferim și nouă o doză de compasiune. În alte cazuri ajungem să gândim că orice spunem sau facem pentru cel faţă de care am greșit este în zadar și este peste putinţa noastră să remediem răul făcut. Chiar și atunci când fapta noastră pare impardonabilă, nu ar trebui să negăm puterea iertării cu care sunt înzestraţi oamenii, dar nici capacitatea personală de a schimba lucrurile în bine.

Calea către iertare

A greși stă în natura umană, iar recunoașterea greșelilor este, printre altele, „un act de curaj pentru că ne supune unui stres emoţional și riscului de umilire sau de respingere din partea persoanei pe care am ofensat-o”, sublinia Lazare.

Primul pas către a-ţi cere iertare este să percepi la un nivel foarte profund că acţiunile tale i-au cauzat suferinţă celuilalt. S-ar putea însă ca tu să nu consideri că ai greșit, doar pentru că tu însuţi nu ai fi fost afectat dacă cineva s-ar fi comportat la fel cu tine. Cu toate astea, simplul fapt că acţiunile sau vorbele tale au produs durere unei alte persoane ar trebui să fie suficient pentru a medita mai mult asupra întregii situaţii și asupra sentimentelor celuilalt. După ce ai conștientizat suferinţa celuilalt, este important să îi transmiţi clar că ai înţeles că prin comportamentul tău i-ai cauzat suferinţă și să îţi arăţi interesul pentru a remedia situaţia produsă.

Atunci când oferi scuze pentru faptele tale, poţi include și o justificare a comportamentului tău. „O explicaţie eficientă punctează că ceea ce ai făcut nu este ceva reprezentativ pentru cine ești”, scrie Lazare. Trebuie ţinut însă cont de faptul că scopul acestor justificări nu reprezintă o modalitate prin care încerci să îi dovedești celuilalt că, de fapt, nu a fost vina ta.

Nu în ultimul rând, deși vina pe care o simţi în urma unui eveniment prin care rănești o persoană este cea care te îndeamnă să îi ceri iertare și să faci pașii necesari pentru a îndrepta situaţia, este extrem de important să îţi oferi ţie însuţi iertarea de care ai nevoie pentru a merge mai departe. Aceste sentimente de vinovăţie te ţin în loc și chiar ajung să te împiedice să te concentrezi asupra suferinţei pe care ai provocat-o.