Studiu: Rareori ne arătăm recunoștinţa faţă de apropiaţi

185

În conversaţiile noastre de zi cu zi facem o mulţime de cerinţe, în medie o cerinţă la fiecare două minute. În schimb, suntem foarte zgârciţi cu mulţumirile, în special faţă de familie și prietenii apropiaţi, arată un nou studiu. De mici suntem învăţaţi să fim politicoși, însă, după ce creștem, tindem să mai mulţumim doar în spaţiul public.

Oameni de pe cinci continente, care vorbesc opt limbi diferite, au fost ascultaţi de cercetători în privat și în public cu ajutorul microfoanelor instalate cu acceptul participanţilor la studiu. Scopul a fost acela de a se observa atitudinea oamenilor în viaţa de zi cu zi, atunci când încearcă să obţină un serviciu, un bun sau un favor de la altă persoană.

Studiul, publicat în jurnalul Royal Society Open Science, arată că oamenii mulţumesc mult mai rar decât am avea tendinţa să credem și în mod special atunci când discută în familie sau între prieteni apropiaţi. Cercetătorii au descoperit că în timpul unei conversaţii obișnuite, oamenii tind să ceară ceva unii de la alţii la fiecare 1,5 minute, în medie. Mulţumirile sunt exprimate însă mult mai rar. Media este de 5,5% la peste 1.000 de conversaţii analizate, cu variaţii de la un maximum de 14,5% la vorbitorii de engleză și italiană la un minimum de 2% la vorbitorii de poloneză.

Cu toate acestea, nu suntem neapărat obraznici faţă de familie sau prieteni, ci mai degrabă rezultatele arată că reciprocitatea socială în aceste cercuri restrânse se bazează aproape total pe o înţelegere tacită a drepturilor și obligaţiilor unei astfel de colaborări. Cercetătorii au observat că absenţa mulţumirilor nu generează supărare, ba în cele mai multe cazuri persoana care oferă un ajutor sau serviciu nici nu pare să observe că nu i s-a mulţumit. Din contră, mai degrabă simte nevoia să dea explicaţii atunci când trebuie să refuze o cerere. De cealaltă parte, abia atunci când este refuzată, persoana care face cererea tinde să răspundă pe un ton mai plin de înţeles.

Cercetătorii nu s-au aventurat să facă recomandări, însă multiple alte studii au arătat că, atunci când mulţumirea nu ne mai caracterizează, putem să ne așteptăm la efecte negative. Desigur, să ratezi un „mulţumesc” nu înseamnă neapărat că ești nemulţumit în viaţă, dar pe de altă parte mulţumirea este ceva care se practică zilnic, tocmai prin obiceiuri mărunte, cum ar fi să spui „mulţumesc”. La un moment dat, lipsa exerciţiului se poate observa în dezvoltarea altor tendinţe – de a fi arogant, orgolios, narcisist și toate celelalte lucruri care vin la pachet cu sentimentul puternic că lucrurile ţi se cuvin sau că ceilalţi îţi datorează ceva.

Când nu primim ce ni se „datorează” apare un alt fenomen – autocompătimirea. Încercăm să ne eliberăm emoţional de frustrare și începem să ne lamentăm. Deodată, am devenit nemulţumiţi de viaţă. Studiile arată că unii oameni se vaită tocmai pentru a le transmite celorlalţi că o anumită situaţie, un anumit comportament etc. este sub standardele așteptărilor lor. În schimb, o atitudine pozitivă, apreciativă este corelată direct cu o bună calitate a vieţii. Oamenii care fac exerciţiul de a-și număra binecuvântările au un tonus psihic mai bun și o bunăstare generală mai amplă, comparativ cu cei care cultivă o atitudine negativă.

Cum putem să practicăm mai mult mulţumirea în propriile vieţi? Sentimentul de recunoștinţă se naște din umilinţă, dar el „nu apare ușor, nici natural”, cu atât mai mult într-o societate în care fiecare se valorează pe sine, sugerează dr. Robert Emmons, într-un articol pentru platforma Greater Good a Universităţii din California, campusul Berkley. Smerenia apare odată cu atenţia. Începe să iei în seamă toate acele lucruri pe care le consideri subînţelese în viaţa ta: Ai dormit bine? S-a purtat cineva frumos cu tine? Ai privit cerul și ai avut un moment de liniște? Observă toate aceste lucruri și adună-le ca pe o comoară de lucruri pozitive, sugerează profesorul Robert Emmons, de la Universitatea Yale. Smerenia este cea care ne arată cât de mult depindem de ceilalţi, după ce ne deprindem să recunoaștem toate binecuvântările cu care suntem înzestraţi.