De la sărăcie şi boală, la aurul olimpic

502

Născută în sărăcie, cu o boală degenerativă care a lăsat-o aproape oarbă, Terezinha Guilhermina şi-a dat seama de abilităţile sale atletice fugind de către un coleg care o hărţuia la şcoală, în Betim, Brazilia.

În ciuda dizabilităţii sale, Guilhermina l-a depăşit uşor pe colegul ei mult mai mare, descoperind astfel forţa vieţii sale. „Iubesc să alerg. Mă simt liberă şi completă”, a declarat Guilhermina pentru CNN.

S-a născut într-o familie cu 12 fraţi, iar mama ei a murit pe când Guilhermina avea doar nouă ani, lăsându-i pe copii să scormone după mâncare pe oriunde puteau găsi ceva resturi.

Şansa ei a venit odată cu un proiect pentru persoanele cu dizabilităţi desfăşurat de consiliul local, şi care se axa pe înot şi atletism. Prima dată a ales înotul pentru că nu avea cu ce să se încalţe pentru a alerga, dar sora ei care lucra ca şi asistentă medicală i-a dat încălţările ei.

Guilhermina trebuia să se antreneze când nu mai era nimeni pe teren pentru a nu-i accidenta pe ceilalţi. Asta se întâmpla la orele prânzului, când ceilalţi făceau pauză pentru că era mult prea cald. Cu primii bani pe care i-a câştigat ieşind pe locul întâi la o competiţie de stradă, s-a oprit la primul magazin şi a cumpărat un iaurt la care visase de când era mică.

Prima medalie de aur a câştigat-o la Olimpiada Paralimpicilor din 2007, proba de 100 m. Singura ei problemă rămâne startul, când porneşte mai stângaci decât ceilalţi participanţi. La concursuri participă alături de un ghid, iar după şapte oameni care au lăsat-o baltă, a găsit unul care o ajută cu adevărat. Alături de el a câştigat încă două medalii de aur, stabilind chiar un record mondial de 12,01 secunde la proba de 100 m.

Foto: Fanny Schertzer