Un grafic care evaluează din punctul de vedere al calităţii și obiectivităţii jurnalistice cele mai cunoscute surse de presă din România s-a viralizat astăzi, după ce utilizatorul reţelei Reddit care a alcătuit-o a publicat-o online.

Cele mai populare surse de informare din România au fost plasate la intersecţia a două axe: cea a calităţii și cea a partizanatului ideologic. Hub-urile de jurnalism independent Rise Project și Factual sunt plasate, la mică distanţă unul de celălalt, în poziţia lăudabilă a clasamentului: surse de calitate superioară care practică un jurnalism neutru (cât mai obiectiv). La polul opus se găsește o triadă de site-uri pseudojurnalistice care îmbină fabulaţia cu o calitate inferioară a materialelor: Cocoon, Cap Limpede și Efemeride.

Deși nu provine dintr-o sursă cu prestanţă în domeniul jurnalismului, imaginea este în continuare vehiculată intens pe Facebook, semn că oamenii au rezonat cu clasificarea ei. Știrile false au devenit un fenomen cu prevalenţă globală, iar România nu face excepţie.

Într-un interviu publicat de Inc.com, românul de 24 de ani Ovidiu Dobrota, din Oradea, se lăuda că site-ul lui de știri false Ending The Fed a avut un impact substanţial în susţinerea lui Donald Trump în alegerile prezidenţiale. Și, potrivit unei analize recente Buzzfeed, lauda este întemeiată. Site-ul respectiv a fost responsabil pentru 4 din 10 subiecte false cu impact notabil vehiculate pe Facebook în ultimele trei luni ale campaniei electorale prezidenţiale din SUA. Analiza a dezvăluit că cele patru știri au generat circa 2.953.000 de reacţii, iar pagina de Facebook a site-ului Ending the Fed a reușit să adune nu mai puţin 350.000 de like-uri.

Autorul minciunilor virale spune că site-ul lui este „unul dintre cele mai mari din lume”, afirmaţie care se adaugă la lista minciunilor, cu o menţiune: Site-ul face totuși un trafic impresionant pentru o pagină creată și susţinută de un singur om. Măsurători Alexa estimează că, în luna noiembrie, site-ul a avut 3,4 milioane de vizitatori unici, numai din SUA. Pentru comparaţie, Inc.com relatează că site-ul cunoscutei publicaţii The San Francisco Gate a cumulat 8 milioane de vizitatori, iar site-ul The Intercept, în jur de 2,6 milioane. Deja, la un asemenea nivel de accesare, se poate vorbi de venituri substanţiale generate de pure minciuni. Americanul Paul Horner, de pildă, chiar dacă admite din start că site-ul său publică știri false, satirice, declara într-un interviu pentru Washington Post că, în prezent, câștigă nu mai puţin de 10.000 de dolari numai din Google AdSense.

Oameni ca Ovidiu Dobrotă se îmbogăţesc pe seama naivităţii unora dintre internauţii care și-au pierdut încrederea în sursele tradiţionale de informaţie și care caută alternative satisfăcătoare. Însă nedreptatea ar putea fi limitată, dacă, înainte să creadă și să distribuie o știre, oamenii s-ar înarma cu instrumente de verificare. Pentru a le ușura demersul, iată câteva sugestii vitale pentru verificarea oricărei știri cu pretenţie de adevăr.

1. Care este sursa?

Această întrebare are atâtea ramificaţii încât întreg tutorialul s-ar putea rezuma doar la ea și ar reuși să echipeze serios orice internaut în căutare de informaţii veridice. Dar să le luăm pe rând.

Atunci când îţi apare în newsfeed o știre cu un titlu care ţi se pare interesant, vezi mai întâi cine a postat-o. Și nu, nu e vorba numai de prietenul care i-a dat share, ci de pagina de unde a preluat el materialul. Uneori este suficient să corelezi numele cu titlul respectiv pentru a avea primele semne de întrebare. Descrieri precum „Pasiunea misterelor”, „Conspiraţii adevărate” sau altele de acest gen ar trebui să îţi dea de gândit cu privire la obiectivul acelui site. Titlurile bombastice, agravante, panicarde și vagi sau incomplete sunt și ele semnale că site-ul respectiv nu urmărește în primul rând să informeze, așa că ar trebui evitat. În cazul în care titlul respectiv este unul serios, urmărește ce alte titluri se publică pe pagina respectivă. Dacă este plină de remedii tăinuite pentru cancer, descoperiri uluitoare privind originile tuturor bolilor și altele de acest fel, e un semnal de alarmă.

După ce treci de aceste filtre și deschizi materialul, urmărește să afli originea informaţiilor pe care le cuprinde. Este semnat materialul? Își asumă cineva responsabilitatea pentru el? Ce poţi afla despre autor? Mai apare undeva pe Google? Ce a mai scris? Dacă se descrie pe sine drept câștigător a 10 Premii Pulizer pentru jurnalism, poţi să-i găsești distincţiile pe pagina Premiilor Pulizer? Dacă site-ul respectiv a preluat materialul din altă parte (alt site), aplică-i acestuia filtrele amintite.

Apoi treci la scanarea informaţiei. Asta presupune, printre altele, să citești tot materialul. Nu trage niciodată concluzii doar pe baza titlului. De multe ori, autorii de știri false argumentează informaţiile pe care le scriu făcând apel la instituţii cu autoritate în domeniul despre care scriu. Dacă însă cauţi informaţia pe site-ul instituţiilor amintite descoperi că acea informaţie nu e de găsit niciunde. Alteori autorii de materiale false citează studii care nu există sau care au concluzii diferite de cele pe care le folosesc ei în articole. Ca să îţi dai seama dacă este și cazul materialului pe care îl citești tu, poţi căuta studiul respectiv pe Google. Dacă studiul există și e vechi, cu siguranţă îl vei găsi citat în alte studii online. Dacă există și este nou, cu siguranţă îi vei găsi cel puţin rezumatul (abstract, engl.) online și îi vei putea citi tu însuţi ipoteza și concluziile. Sfatul-cheie este: încearcă să afli sursa primară, să citești informaţia de la o sursă cât mai aproape de evenimentele respective sau de la experţi în domeniul acela. În felul acesta te vei proteja și de acele știri involuntar false, scrise de redactori care nu au înţeles cu adevărat subiectul despre care scriu sau care au înţeles greșit informaţiile din documentarea lor și le distribuie mai departe eronat.

Evită să citești site-uri care se citează doar pe ele însele pentru a dovedi o știre.

2. Când a apărut?

Nu toate știrile false sunt false cu totul. Unele ajung să transmită minciuni tratând evenimente vechi și reale ca fiind actuale. Așa s-a întâmplat, de exemplu, în urmă cu doi ani, când numeroase site-uri au vehiculat o poză veche cu un musulman salafist la un protest urban pretinzând că acela ar fi un refugiat sosit zilele acelea în Europa.

Alte știri false copiază efectiv conţinut vechi și îi schimbă data publicării. Din nefericire pentru autorii unor astfel de materiale, internetul nu uită. Și o simplă căutare pe Google după miza acelui material poate dezvălui întregul istoric al informaţiei.

3. Verifică și cu alţii

O altă cale de a te asigura că știrea pe care o citești nu este falsă este să folosești Google pentru a vedea unde a mai apărut informaţia respectivă. În special secţiunea Google News îţi poate fi de mare ajutor, însă, cum multe dintre știrile false care circulă pe internet pleacă de la imagini contrafăcute, la fel de util îţi va fi să folosești Google Imagini pentru a verifica unde mai apare pe internet imaginea respectivă și în ce formă. Astfel vei putea identifica extrem de ușor imaginile trucate și uneori e posibil chiar să le afli istoria. Compară de exemplu imaginea aceasta cu nenumăratele surse străine în care apare aceeași imagine însă complet diferită.

Unele site-uri e posibil să pretindă că îţi oferă informaţie în exclusivitate și te vei aștepta ca, prin definiţie, să nu găsești informaţia aceea în altă parte. Ar trebui însă să îţi dea de gândit, de exemplu, cum de știe un singur site din România că într-o ţară străină se află arme de distrugere în masă…

4. Nu lăsa pe alţii să îţi ghideze fricile

Foarte multe știri false au succes pentru că sunt construite astfel încât să răspundă unor temeri ale cititorilor. Extrem de multe sunt profund negative: prezic dezastre politice, calamităţi naturale, războaie mondiale sau chiar sfârșitul lumii. Acestea sunt poate mai ușor de calificat drept fabulaţii, însă sunt și site-uri care profită de fricile oamenilor și promovează minciuni mai dificil de depistat fără o cercetare mai serioasă. Aici intră de exemplu minciunile privind remediile neverificate la boli grave, terapiile superstiţioase, reţetele de slăbit minune și altele.

5. Partajează responsabil

Amplificarea fenomenului știrilor false a pornit ca o chestiune de igienă informaţională individuală și a ajuns să ducă la formarea unui tipar de gândire pe care sociologii îl plasează sub conceptul de post-adevăr. Greșit înţeles ca minciună, post-adevărul este climatul în care nu minciuna este tolerată, ci incapacitatea de a afla adevărul. Câtă vreme suntem dispuși să tolerăm politicieni despre care știm că mint – pentru că minciuna a devenit o parte integrantă a vieţii, pe care nu o combatem, ci o tratăm ca pe un accesoriu nelipsit – ne vom sabota singuri realitatea. Vom accepta să ne înconjurăm cu oameni care cred bazaconii sau, mai rău, vom ajunge chiar noi înșine să ne numărăm printre ei.