Colegilor din redacţia Semnele timpului le solicit minimum 3 surse pentru știri și minimum 2 cărţi pentru subiectele de analiză: una pro și una contra. Într-un proces normal, din lectura primelor două cărţi se va naște dorinţa de a căuta încă două, cel puţin, pentru ca distincţiile să fie mai clare. După aceea se va simţi nevoia de opinii care încearcă să concilieze taberele sau le critică, deopotrivă. Așa începe procesul documentării.

Adevărul e că rareori un autor e nerăbdător să treacă prin acest proces. Spiritul de conservare e un cameleon care poate să-ţi inducă gândul că nu e nevoie să le explorezi tu pe toate, că nu e cazul să investești atâta timp pentru un articol, că oricât ai citi nu e oricum suficient, că nu poţi reinventa roata, că e suficient să citești un autor pe care l-au recenzat mulţi etc.

Experienţa descrisă ne este însă comună tuturor. Ne epuizează să ne punem constant în mijlocul confruntărilor de idei și să încercăm să parcurgem tot procesul lent și chinuitor al apropierii de obiectivitate. Cine ar dori să verifice totul, tot timpul? În același timp, e adevărat că exerciţiul verificării – experienţa – creează o rutină. Cine a perseverat în exercitarea gândirii critice a ajuns să dezvolte adevărate reflexe. Dar și reflexele consumă energie. Și atunci tentaţia de a lua lucrurile așa cum au fost spuse de cineva în care avem încredere e mare. De ce să nu cedăm în faţa acestei ispite? Pentru că, odată ce încetăm să punem întrebări, să verificăm, să căutăm, să rămânem nemulţumiţi până când lucrurile nu se leagă într-o logică nelacunară, devenim asemenea unui medic care operează după ce a folosit un dezinfectant despre care știa că e posibil diluat.

Odată ce încetăm să punem întrebări, să verificăm, să căutăm, să rămânem nemulţumiţi până când lucrurile nu se leagă într-o logică nelacunară, devenim asemenea unui medic care operează după ce a folosit un dezinfectant despre care știa că e posibil diluat.

Când consumăm și transmitem mai departe informaţii neverificate, necercetate, neînţelese pe deplin, contribuim la răspândirea unei infecţii extrem de riscante. Un raport realist, din 2013, clasifica diseminarea de informaţii false online ca fiind unul dintre cele mai mari riscuri pentru societatea globală. Rezultatele alegerilor, cotele la bursă, mișcările sociale – de la proteste până la revoluţii –, economia locală sau globală, războaiele, filosofiile de viaţă, toate se dovedesc vulnerabile la manipulările informaţiei prin intermediul internetului.

Din păcate, lipsa de voinţă sau de disponibilitate la efort, propriile credinţe, prejudecăţi, tendinţa de a ne confirma opiniile cu cei care gândesc la fel ne împiedică adesea să accedem la informaţia reală. Vrem să trăim în lumea în care ne simţim stăpâni pe ceea ce știm. E greu să acceptăm o lume în care perspectivele ni se pot schimba oricând.

Lucrurile se pot privi însă și din alt unghi. Când suntem deschiși să punem întrebări și să verificăm informaţia, avem avantajul că, la capătul unui drum potenţial lung și dificil, putem obţine o imagine de ansamblu care să ofere stabilitatea dorită fără să plătim preţul superficialităţii. Cu precizarea că niciodată nu ne putem opri din a ne pune întrebări, chiar și cu privire la subiectele aparent tranșate printr-o analiză profundă. Când dispar întrebările, dispar punţile pentru dialog, se închid ușile progresului, infecţia dezinformării recidivează.

În rezumat, informarea reală e dialog. Iar în acest dialog are dreptul și, totodată, obligaţia să intre oricine poate prezenta argumente și surse primare. E un dialog permanent, niciodată încheiat cu totul, indiferent de subiect, de la cele sociale până la cele politice, de la cele știinţifice până la cele religioase. De aceea e important ca, înainte de a da un share pe Facebook, mai ales atunci când conţinutul se potrivește exact cu ceea ce gândim, noi și cei în care avem încredere, să citim ce spun și cei care se opun, cu argumente corecte, perspectivei noastre. Să găsim răspunsul la câteva întrebări esenţiale. Medicul responsabil caută răspunsuri la întrebările contrariante înainte să prescrie un tratament. E revelator faptul că Dumnezeu Însuși a făcut posibilă o asemenea analiză a realităţii. Tiparul căutării adevărului printr-un dialog lung și dificil al ideilor antitetice, plătit cu suferinţă și sânge, este firul roșu al Bibliei, explicaţia pentru faptul că misteriosul rău nu a fost eliminat instantaneu din lumea desăvârșită în care apăruse. I s-a permis dialogul. Dezinformarea nu poate fi smulsă din rădăcină decât la capătul unui dialog complet, în care sunt epuizate toate argumentele posibile și imaginabile.

Norel Iacob
Pentru Norel Iacob, studiile universitare și post universitare în domeniul religiei au reprezentat mijloace pentru a interacționa mai bine cu vastul domeniu al spiritualității umane. Iar din pasiunea pentru comunicare relevantă în acest domeniu, la scurt timp după terminarea studiilor, s-a implicat în media, realizând emisiuni TV și radio. Din 2009, este redactorul-șef al revistei Semnele timpului.