Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere și Ajutor (ADRA) a fost distinsă cu Premiul I la categoria „Proiecte și campanii de voluntariat”, în cadrul celei de-a 15-a ediţii a Galei Societăţii Civile, pentru programul „Speranţă pentru imigranţi”, un efort concentrat de a răspunde nevoilor sufletești ale refugiaţilor, care s-a desfășurat pe parcursul a trei ani.

România s-a deconectat demult de la criza refugiaţilor, însă acest lucru nu înseamnă că a luat sfârșit și criza. La doi pași de ţara noastră, în Grecia, zeci de mii de persoane încă trăiesc într-un provizorat traumatizant, după ce au fost nevoite să își părăsească ţara din pricina războiului.

Statul elen îi găzduiește pe acești oameni oferindu-le adăposturi temporare și hrană, însă un acoperiș deasupra capului și o pâine în stomac înseamnă strict supravieţuire, nu înseamnă viaţă. De recuperarea demnităţii acestor oameni dislocaţi de război sau din cauza unei permanente ameninţări teroriste la ei în ţară nu se ocupă statul, ci societatea, care furnizează sprijin organizat, prin intermediul asociaţiilor neguvernamentale. Unele dintre ele se remarcă prin eficienţa eforturilor lor de a le recupera refugiaţilor demnitatea și speranţa, iar ADRA România este o astfel de organizaţie.

Începutul proiectului „Speranţă pentru imigranţi” trebuie căutat chiar la începutul crizei refugiaţilor. În noiembrie 2015, ADRA a trimis o echipă de voluntari în Lesbos – una dintre cele mai aglomerate porţi de acces către Europa de Vest pentru refugiaţii din Orientul Mijlociu. Lesbos este o insulă din Grecia devenită „vamă” pentru refugiaţi. Mai exact pentru aceia suficient de norocoși cât să reușească să ajungă acolo după o călătorie clandestină cu o barcă pneumatică, cel mai probabil supraaglomerată, pe mare.

Mulţi, zeci de oameni zilnic, se înecau până să ajungă la destinaţie, iar miile care reușeau să ajungă la mal se trezeau parte dintr-o mulţime debusolată alcătuită din miile care sosiseră înainte. Bărbaţi disperaţi, copii care plângeau după părinţii de care se pierduseră și chiar femei care nășteau pe plajă – voluntarii care se ocupau de primirea refugiaţilor le-au văzut pe toate. Însă la doi ani de la demararea proiectului, bilanţul lui este unul pozitiv, deși durerea încă persistă.

ONG-urile care au intervenit, pe lângă guvernul elen, în Lesbos, erau echipate pentru oferirea primului ajutor, aveau pregătite pături, haine uscate și hrană pentru refugiaţi, însă infrastructura de prim-ajutor nu putea acoperi și nevoia evidentă de suport psihologic. Așa că ADRA a decis să intervină, cu scopul de „a-i deconecta pe refugiaţi de la tragediile prin care au trecut, pentru a-i ajuta să își restabilească echilibrul emoţional”, ne-a explicat Valentina Cozorici, manager de proiect ADRA.

Nu avea să fie o misiune ușoară, așa că cei de la ADRA au făcut apel la voluntari specializaţi, oameni cu pregătire în domeniul medical, în psihologie și în educaţie. „Am fost plăcut surprinși de cât de frumos au răspuns oamenii de care aveam nevoie”, ne spunea Valentina Cozorici. ADRA a reușit să ralieze în jurul proiectului nu mai puţin de 100 de voluntari specializaţi și dispuși să își ia concediu de la locurile lor de muncă și să meargă să ofere o mână de ajutor celor aflaţi în nevoie. „Asta ne-a ajutat să acoperim foarte eficient nevoi medicale, sociale, psihologice și de educaţie, cu resurse financiare reduse, raportat la rezultatele pe care le-am obţinut”, explica managerul de proiect.

Un număr total de circa 2.000 de refugiaţi ajunși în Grecia au primit ajutor din partea echipelor ADRA România, reprezentanţii organizaţiei estimând că mai mult de jumătate din aceștia au beneficiat de asistenţă medicală și tot atâţia au avut nevoie de consiliere psihosocială. Aproximativ 800 de copii au fost integraţi în activităţi educative și socio-recreative și totul încadrat într-un buget restrâns, bazat pe campanii recurente de donaţii.

Acest bilanţ bazat pe cifre le-a adus celor de la ADRA premiul Galei Societăţii Civile, care i-a punctat superior pentru respectarea unor criterii de evaluare bine delimitate: relevanţa, eficacitatea, coerenţa și impactul campaniei. Însă, dincolo de ce a fost măsurabil, cei de la ADRA spun că la fel de importante au fost și rezultatele calitative, impactul pe care l-au observat în timp ce erau între refugiaţi: „Ca un efect al implicării voluntarilor, unele persoane au renunţat la ideea de a se înrola pentru a răzbuna atrocităţile suferite, iar alte persoane, care aveau gânduri suicidare, au ajuns să conștientizeze că în ei există resurse pentru a merge mai departe, în ciuda nedreptăţilor și a dramelor trăite.”

„Voluntarii au descoperit că impactul a fost cu dublu sens și că faptul că i-au ajutat pe refugiaţi s-a dovedit și pentru ei înșiși o resursă spirituală”, ne mai spunea Valentina Cozorici. Una dintre voluntare, Roxana Cheroi, care a participat în mai multe intervenţii ADRA în Grecia ca asistentă medicală și psiholog, mărturisea că a simţit că „noi suntem cei care avem nevoie să învăţăm de la refugiaţi”. Pagina Facebook a Roxanei este tapetată cu fotografii cu tinerii și copiii pe care i-a cunoscut în tabere și despre care nu are decât cuvinte înduioșătoare: „M-au cucerit cu căldura lor sufletească, cu dragostea pe care ne-au arătat-o încă de când am sosit în tabără și m-au copleșit cu generozitatea lor. Ei știu să dăruiască mai mult decât noi.”

Legat de generozitate, Mihai Brașov – coordonator al mai multor echipe de voluntari ajunse în Grecia – spunea că a fost o șansă în plus a proiectului și că donaţiile sunt în continuare bine-venite. „Avem nevoie de fonduri, de materiale sanitare (mai ales pampers pentru cei mici), de îmbrăcăminte (nouă), de alimente neperisabile și de medicamente.” Aceasta, fiindcă proiectele pentru refugiaţi continuă, unul major desfășurându-se chiar în București.

„Nevoia cea mai mare a refugiaţilor din București este cunoașterea limbii române”, spunea Mihai Brașov, care coordonează un proiect informal de „adopţie” pentru integrare. Mai exact, cu facilitarea lui, 10 familii de refugiaţi din București au fost puse în legătură cu familii de români, care să le sprijinească în eforturile – sinuoase și pentru un nativ – de a rezolva provocările birocratice primite din partea statului. Chiar și nevoia unei intervenţii într-un spital poate fi o provocare de netrecut pentru un refugiat din București, iar ajutorul din partea cuiva de-al locului este nepreţuit. Familiile care au „adoptat” refugiaţi se întâlnesc periodic cu aceștia și îi ajută în diverse aspecte: învăţarea limbii române, găsirea unui loc de muncă, găsirea unei locuinţe etc.

„Există soluţii!”, ne spunea Robert Georgescu. „Efortul societăţii civile de a susţine instituţiile statului poate produce o mare diferenţă, uneori chiar o diferenţă între viaţă și moarte! (…) Nu există altceva mai important pe lumea aceasta decât investiţia în salvarea oamenilor”, a conchis directorul ADRA.

Celor care ar dori să contribuie la acest efort, liderul agenţiei le transmite că „mottoul ADRA: «Schimbă o viaţă și vei schimba lumea!» cuprinde soluţia: începe să ajuţi fie și un singur refugiat, dar începe!”.

DISTRIBUIE:
Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 8 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.