Moștenirea pe care o lăsăm urmașilor nu ţine doar de gene

188

Ceea ce transmitem mai departe urmașilor noștri nu este întotdeauna înscris în codul genetic. Ideea că genele cuprind toate trăsăturile ereditare ale tuturor fiinţelor a fost mult timp unul dintre pilonii de bază ai geneticii și ai biologiei evoluţioniste. Însă această presupoziţie a coexistat întotdeauna cu rezultatele nu întotdeauna concordante ale cercetării empirice. Cel puţin aceasta spun Russell Bonduriansky și Troy Day în cartea lor Extended Heredity: A New Understanding of Inheritance and Evolution.

Numeroase studii efectuate pe plante, insecte, rozătoare și alte organisme vii demonstrează că mediul în care se dezvoltă un individ și experienţele de care are parte în timpul vieţii (alimentaţia, temperatura, paraziţii, interacţiunile sociale) pot influenţa caracteristicile pe care le vor dobândi urmașii lui. Iar cercetările făcute pe oameni arată că nu suntem prea departe nici noi de acest mecanism.

Felul în care ne raportăm la ereditate se schimbă sub presiunea dovezilor crescânde că și trăsăturile dobândite de-a lungul vieţii pot fi transmise mai departe. Deși acest fenomen, scriu Bonduriansky și Day, este la fel de plauzibil precum a ne închipui că o scrisoare în limba chineză, expediată din Beijing, poate ajunge la destinaţia din Londra direct tradusă în limba engleză. „Dar astfel de fenomene sunt consemnate cu regularitate în jurnalele știinţifice”, scriu cei doi.

De exemplu”, detalia reputatul profesor Yale Carl Zimmer (despre care The Guardian scria că este o raritate între scriitorii din domeniul știinţific, fiindcă este influent și printre oamenii de știinţă despre care scrie), „întreaga lume este mai înaltă astăzi decât era acum o sută de ani, iar asta nu are deloc de a face cu genele noastre.”

Zimmer relua chestiunea într-un alt interviu: „În medie, fiecare genă este capabilă să crească înălţimea cu până la doi centimetri. Și sunt peste 3.000 de variante genetice comune care ar influenţa înălţimea. Pe de altă parte, toată lumea, de oriunde, este astăzi mai înaltă doar cu câţiva centrimetri faţă de acum câteva sute de ani.” Profesorul este de părere că lucrul acesta „are de-a face cu faptul că mâncăm mai bine, avem medicamente mai bune, sisteme de sănătate mai bune”. 

„Rămân uimit în faţa paradoxului natură versus cultură”, mărturisea profesorul.