Impactul „iresponsabilităţii” unor cercetători: 6 ani de închisoare

9

Autorităţile italiene au dat ieri un verdict istoric. Nu mai puţin de șapte cercetători știinţifici în domeniul seismologiei au fost condamnaţi la șase ani de închisoare, pentru omor din imprudenţă. Vina lor: au subestimat riscurile formării cutremurului de la Aquila, în anul 2009.

Seismul petrecut la 6 aprilie 2009 s-a soldat cu peste 300 de morţi și a produs pagube grave în centrul istoric al orașului, avariind grav mai multe biserici medievale și chiar și câteva localităţi învecinate. Zeci de mii de persoane au fost atunci evacuate din locuinţele dărâmate. Episodul a rămas în memoria colectivă a italienilor ca o traumă, în jurul căreia au fost construite adevărate controverse legate de cine ar trebui făcut responsabil pentru pierderi.

În luna septembrie a anului trecut șapte seismologi, membri ai Comisiei italiene pentru „riscuri mari", au primit o pedeapsă de patru ani de închisoare, contestată de avocatul apărării. Ieri însă, curtea judecătorească a răspuns apelului cu o pedeapsă nu de patru, ci de șase ani de închisoare, pentru seismologii care au liniștit populaţia înainte de desfășurarea cutremurului.

Motive de vină

Procurorul Fabio Picuti a comparat evaluarea riscurilor seismice din 2009, cu evaluarea riscului terorist în SUA, înainte de atentatele de la 11 septembrie 2001, spunând că, „după 11 septembrie, raportul care demonstra o analiză insuficientă a riscurilor în raport cu atentatul a condus la demisia şefului CIA şi adjunctului său."

Înainte de aflarea verdictului, Wania della Vigna, o avocată care reprezintă 11 părţi civile, între care patru studenţi răniţi în timpul prăbuşirii căminului studenţesc, aprecia că o pedeapsă este necesară fiindcă oamenii de știinţă „se aflau într-o poziţie de responsabilitate".

Fiul unei femei ucise de cutremuri spunea la rândul său că e nevoie ca „statul să își facă datoria. Principala datorie a unui stat este să asigure securitatea, dar a eşuat."

Parchetul îi acuză pe cei şapte experţi că au oferit informaţii „prea liniştitoare" populaţiei, care ar fi putut să adopte măsuri cu scopul de a se proteja.

Un seism pentru lumea știinţifică

Între cei şapte acuzaţi se află nume mari ale ştiinţei italiene, ca al profesorului Enzo Boschi, până de curând preşedintele Institutului Naţional italian de Geofizică şi Vulcanologie (INGV), sau al profesorului de fizică de la Universitatea din Genoa Claudio Eva.

Peste 5.000 de membri ai comunităţii știinţifice au înaintat o scrisoare către președintele italian Giorgio Napolitano, în care afirmă că este imposibil ca un cutremur să fie prezis. Însă rechizitoriul procurorului a denunţat „o analiză incompletă, inaptă, neadaptată şi vinovată de înşelătoare, deoarece, citind procesul-verbal" al reuniunii "Comisiei pentru riscuri mari", „găsim informaţii banale, inutile, autocontradictorii şi falacioase".

Verdictul de condamnare a venit în ciuda vocilor care contestau că o astfel de hotărâre ar fi fost demnă de „un drept penal medieval", așa cum reclama unul dintre avocaţii apărării, Filippo Dinacci.

Studiile false, un păcat academic internaţional

Cazul seismologilor italieni readuce în atenţie chestiunea responsabilităţii informaţiilor circulate de oamenii de știinţă, un subiect de importanţă majoră la nivel internaţional. În întreaga lume, numărul studiilor știinţifice retrase în urma suspiciunilor de înșelăciune a crescut substanţial din 1970 până azi. O revizuire a retractărilor din jurnalele de specialitate din din domeniul biologiei și al medicinei a relevat că numărul studiilor retrase în urma fraudelor sau suspiciunilor de fraudă a crescut de la 10 la milion (1976), la 96 la milion (2007).

Deși comparat cu volumul studiilor, în ansamblu, numărul studiilor false este totuși redus, impactul lor este unul major, susţine Arturo Casadevall, profesor de microbiologie la Albert Einstein College of Medicine din New York și autor al studiului care a revizuit motivele retractării a circa 2.047 de cercetări.