Păcatele ascunse, dar nu prea, ale știinţei

100

Dictonul: „Crede și nu cerceta" se aplică, din nefericire, tot mai des lumii știinţifice. Departe de a hrăni orgoliile celor care, din motive mai mult sau mai puţin obscure, refuză să recunoască meritele știinţei, această afirmaţie are premise rezonabile și complexe.

O analiză The Economist face o trecere în revistă a acestor premise, pornind de la mottoul cercetării știinţifice: „Crede, dar cercetează", trădat în favoarea aplicării unui alt proverb: „Succesul generează complacere." „Oamenii de știinţă cred prea mult și nu verifică suficient, lucru care este în detrimentul întregii lumii știinţifice și al umanităţii în general", scrie The Economist.

Prea multe dintre descoperirile din lumea academică sunt rezultatul unor experimente chestionabile sau a unei analize superficiale, deplânge The Economist. De exemplu, e o regulă a branșei că proporţia studiilor de biotehnologie finanţate prin investiţii din fondurile de capital de risc care pot fi reproduse se oprește la 50%. Anul trecut, cercetătorii de la firma de biotech Amgen au anunţat că, în urma unei verificări, doar 6 din 53 de studii „decisive" în cercetarea cancerului au putut fi redovedite. Anterior, producătorul de medicamente Bayer a reușit să reproducă doar un sfert din 67 de studii importante. Un informatician citat de publicaţia economică se plângea că trei sferturi din studiile efectuate în domeniul lui sunt minciuni.

Cercetările eronate consumă bani și efortul celor mai valoroase minţi ale lumii, provocând o pierdere globală de oportunităţi, despre care observatorii estimează că va crește, în viitor, ca urmare a caracterului competitiv al știinţei.În 1950, lumea academică număra câteva sute de mii de cercetători. Astăzi, se estimează că ar exista circa 6-7 milioane de cercetători activi, între care nu toţi au o apetenţă pentru controlul calităţii. „Obligaţia de a «publica sau a pieri» a devenit o regulă a vieţii academice", scrie The Economist, evidenţiind climatul competitiv necruţător în care oamenii de știinţă își desfășoară activitatea. „În zilele noastre, verificarea (replicarea rezultatelor cercetărilor făcute de alţi oameni) nu servește prea mult la avansarea în carieră a unui cercetător", scriu jurnaliștii, motiv pentru care aceasta a intrat într-un con de umbră al activităţilor știinţifice. Însă fără verificare, riscul de a promova rezultate dubioase crește exponenţial.

Jurnalele de specialitate întreţin acest climat, ridicând ștacheta studiilor pe care acceptă să le publice. Unele dintre ele au o rată de respingere de până la 90% pentru articolele primite. Pe primele pagini ale jurnalelor ajung doar cele mai surprinzătoare descoperiri.

Carierismul îi ispitește pe cercetători să exagereze rezultatele sau să le selecteze în funcţie de intuiţia personală. „Nu-i de mirare", scrie The Economist, „că unul din trei cercetători cunoaște cel puţin un coleg care a coafat un studiu prin, de exemplu, excluderea unor informaţii inconveniente din rezultate «bazate pe intuiţie»."

Presa publică rareori infirmări ale unor ipoteze știinţifice. Proporţia studiilor cu rezultate negative care ajung să fie publicate se ridică azi la doar 14%, comparativ cu 30%, în anii '90. Aceasta și pentru că publicul este interesat de o gamă redusă de subiecte-vedetă – consumul de vin, degenerarea minţii,Alzheimer, și influenţa jocurilor video.

Sistemul de verificare tip peer review (un comitet știinţific revizuiește munca de cercetare și rezultatele unui studiu) eșuează de multe ori să depisteze greșelile metodologice. Un studiu condus de un jurnal medical cu reputaţie a descoperit că experţii evaluatori nu au reușit să depisteze greșeli de metodologie plasate intenţionat în mai multe documente de studiu, deși fuseseră anunţaţi că le este testată capacitatea de evaluare.

Soluţii la aceste probleme există și ele ţin de o reconsolidare a standardelor de muncă în domeniul cercetării știinţifice. O prioritate ar trebui să fie asimiliarea abilităţilor de lucru cu statisticile, vitală în multe domenii de studiu. O altă măsură ar fi cea a verificării virtuale a metodologiei experimentelor, astfel încât acestea să poată fi mai atent monitorizate, diminuând tentaţia ajustării rezultatelor. Nu în cele din urmă, jurnalele ar trebui să aloce spaţiu și pentru cercetările „neinteresante" pentru public, iar institutele de cercetare ar trebui să investească mai consistent în verificarea studiilor anterioare, scrie The Economist.

Pe măsură ce se află despre erorile contemporane ale știinţei, mulţi au tendinţa să respingă demersurile de cercetare. A devenit proverbială expresia că „știinţa a mai greșit și altă dată", mai ales că unele greșeli ale știinţei apar ridicole în lumina cunoștinţelor pe care le avem astăzi. Dacă în trecut știinţa a acceptat și a promovat unele teorii false, este probabil ca și teoriile știinţifice care circulă azi să fie false, spun cei care se arată sceptici din start faţă de știinţă. Însă renegarea știinţei, din cauza greșelilor din istoria ei, se bazează ea însăși pe o inducţie falsă.