nevoi

Privindu-ne în ochi propria moarte

„În filme, vezi adesea personaje care transmit un mesaj pe patul de moarte – cineva spune cu ultima suflare: «Te rog, spune-i lui Jim că îl iubesc.» Aceste lucruri mă fac să râd. N-am văzut niciodată așa ceva”, spune psihologul Lesley Fallowfield, subliniind discrepanţa dintre modul în care mor oamenii de obicei și percepţia eronată pe care o avem despre modul în care se încheie viaţa. Și nu e vorba doar de faptul că, de cele mai multe ori, trecerea de la viaţă la moarte se face lent, printr-un intermezzo al pierderii conștienţei, ci de o mulţime de detalii în care moartea nu arată niciodată ca pe ecran.

Viaţa în vecinătatea morţii

Într-una din serile în care verifica starea pacienţilor dintr-un centru de îngrijire paliativă, terapeutul a riscat o întrebare derutantă pentru o persoană al cărei univers se micșorase până la dimensiunea patului de suferinţă: „Care a fost bucuria pe ziua de astăzi”? Iar răspunsul nu a întârziat să vină: „Că trăiesc.”

Deșertăciunea mărfurilor – Bucuria producătorilor

Vă mai amintiţi atelierele de reparaţii din vremea vechiului regim? Se reparau diverse, de la televizoare, frigidere și mașini de spălat până la mingi de cauciuc și ciorapi de nylon. Oare de ce astăzi, când un frigider dă semne de oboseală prematură, când o imprimantă costisitoare încă n-a apucat a dovedi că și-a meritat preţul, nu avem la dispoziţie pentru ele asemenea soluţii rapide de a le repune în funcţiune? Răspunsul pare să fie mai complex și mai „organizat” decât am crede.