Tatăl lui obișnuia să se trezească la 5 dimineaţa, să îl îmbrace și să îl ducă la un centru de îngrijire, de unde mergea să îl ia 8 ore mai târziu. Acasă, îl spăla, îl hrănea, îl punea în pat și își punea alarma ca la fiecare două ore să îl întoarcă de pe o parte pe alta, ca să nu facă escare, scrie NPR.

UPDATE: Martin Pistorius a aflat în luna aprilie că va deveni tată, o surpriză neașteptată și o mare bucurie. Pentru o persoană în postura lui, cea mai dificilă parte din meseria de tată i se pare să găsească o cale eficientă de a comunica cu cel mic, având în vedere că în continuare este dependent de un calculator pentru a se face înţeles.

În toţi acești 12 ani, familia lui Martin nu a văzut niciun semn că situaţia s-ar îmbunătăţi. Într-una din zile, mama lui Martin, Joan, cuprinsă de dispare, s-a uitat în ochii fiului ei și i-a spus: „Sper să mori.” Nu avea de unde să știe și nu și-ar fi putut imagina niciodată că fiul ei o auzea în acele momente.

Pe la 14-15 ani, cam la 2 ani după intrarea în comă, Martin a început să își recapete cunoştinţa. „Eram conștient de tot ce era în jur, ca orice altă persoană. Toţi erau atât de obișnuiţi cu absenţa mea, încât nu au observat când am început să fiu din nou prezent. Mi-am dat seama că sunt ca o fantomă și că o să-mi petrec viaţa singur, închis în corpul meu”, povestește el în memoriile Băiatul-fantomă.

Soarta a fost însă de partea lui și, într-un final, corpul lui Martin a ajuns din urmă creierul. În mod inexplicabil, acesta a început să se vindece și încet, încet să revină la activităţi de rutină pentru orice persoană normală, deși încă are nevoie de scaunul cu rotile și de un calculator prin care să comunice. În 2008, a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină soţie, au imigrat în Marea Britanie, iar în 2010 și-a început propria afacere.

Povestea lui Martin nu este atât de ciudată precum pare. În ultimii ani, au circulat numeroase povești despre oameni care fusese declaraţi „morţi cerebral”, dar care erau, de fapt, conștienţi de lumea din jur, iar în final și-au revenit din starea vegetativă. O astfel de poveste este cea a belgianului Rom Houben, care și-a petrecut 23 de ani într-o asemenea stare, fiind însă complet conștient.

În prezent, Houben poate în sfârșit comunica, datorită cercetărilor efectuate de neurologul Steven Laureys, de la Universitatea din Liege. Acesta a fost primul doctor care, folosind noua tehnologie de imagistică, ce nu era disponibilă în anii 1980, a observat că activitatea neuronală a pacientului era ca cea a unui om perfect normal, atunci când i se adresa o întrebare.

Nu am să uit niciodată momentul când au descoperit ce e într-adevăr cu mine. A fost ca și când m-aș fi născut pentru a doua oară”, a povestit Houben pentru Der Spiegel, cu ajutorul unui calculator special.

În 2009, Laureys a publicat un studiu în jurnalul BMC Neurology, în care afirma că „4 din 10 pacienţi despre care am crezut că sunt într-o stare vegetativă nu erau, în realitate, ci erau conștienţi într-o măsură minimală”, scrie ABCNews. Doctorul crede că noile tehnologii de imagistică vor arăta că și mai mulţi oameni asemenea lui Houben au fost, de fapt, diagnosticaţi greșit. Dr. Richard Besser, editor medical al publicaţiei americane, explică faptul că, după un accident major, care poate să afecteze întregul creier, părţi din acesta se pot vindeca în timp, însă doctorii nu sunt obișnuiţi să facă teste adiţionale. De obicei, sunt cei din familia pacientului care realizează că pare să se fi schimbat ceva, fără să fi existat, de fapt, semne reale.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.