Politician englez profund religios și reformator social neobosit, William Wilberforce, poreclit „Plevușca“ din cauza constituţiei sale firave, a schimbat istoria prin contribuţia sa la eradicarea completă a sclaviei în Imperiul Britanic.
Societatea engleză a sfârşitului de secol XVIII era marcată de contraste sociale tragice, iar creştinismul îşi pierduse esenţa, devenind o religie a exteriorului pentru clasele privilegiate. Ca reacţie, a apărut metodismul, care a readus în atenţia oamenilor principiile de bază ale creştinismului şi i-a inspirat pe viitorii reformatori sociali William Wilberforce, Elizabeth Fry, George Müller, Thomas Buxton, John Venn şi alţii.
În 1784, în urma discuţiilor cu fostul profesor William Law, autor al unor cărţi despre creştinismul practic, Wilberforce şi-a reluat lecturile biblice începute în copilărie. Stilul său superficial de viaţă s-a schimbat odată cu convertirea sa. Însă momentul nu era cel mai convenabil: la doar 21 de ani, tocmai fusese ales să ocupe unul dintre scaunele cele mai râvnite din parlament, ca reprezentant al prestigiosului Yorkshire, iar Wilberforce se temea că activităţile politice îi vor frâna dezvoltarea spirituală.
Vechiul său prieten din timpul studenţiei la Cambridge, prim-ministrul Pitt, a fost cel care l a încurajat pe Wilberforce să nu se retragă din viaţa publică, sugerându-i să se implice în susţinerea unei legi privind interzicerea comerţului cu sclavi. „Dumnezeu are nevoie de oameni ca tine în parlament şi poate reuşim să abolim sclavia“, l-a sfătuit şi predicatorul John Newton, fost negustor de sclavi, autorul faimosului imn Amazing Grace („Har uimitor“).
Comerţul cu sclavi era o afacere foarte profitabilă şi extinsă, o imensă caracatiţă, care manevra mii de sclavi, sute de corăbii şi milioane de lire. Economia Marii Britanii şi a altor ţări din Europa depindea în mare măsură de ea. Vasele britanice transportau sclavi din Africa spre Indiile de Vest, în condiţii îngrozitoare. Puţini cunoşteau ororile transportării lor peste Atlantic, în timpul căreia se estima că unul din patru sclavi îşi pierdea viaţa. Wilberforce s-a alăturat cauzei aboliţioniste şi, timp de 18 ani, în ciuda eşecurilor şi a sănătăţii precare, a prezentat parlamentului proiecte de lege vizând interzicerea comerţului cu sclavi.
În cele din urmă, ca urmare a eforturilor sale, în 1807 comerţul cu sclavi a fost interzis prin lege, dar aceasta nu îi elibera pe cei care erau deja sclavi. Sclavia nu a fost eradicată decât peste două decenii de luptă, timp în care Wilberforce, retras din parlament, a continuat să vorbească şi să scrie în favoarea abolirii. Wilberforce a murit în iulie 1833, cu numai câteva zile înainte ca parlamentul britanic să voteze abolirea sclaviei o dată pentru totdeauna.
Citește și: Convertirea de după convertire
