reforma

Protestul lui Luther nu s-a încheiat

În ianuarie 2014, într-un gest pe care site-ul catholic.org l-a numit istoric, Papa Francisc le-a trimis un mesaj de unitate, înregistrat cu telefonul mobil, liderilor charismatici și penticostali, care participau la o conferinţă organizată de Kenneth Copeland Ministries1.

Dosarul ecumenismului: De la Reformă la postmodernitate (III)

Spiritul dialectic al ecumenismului naște, printre altele, o întrebare al cărei răspuns deplin se lasă încă așteptat. Cum se face că spiritul critic și raţionalismul de origine iluministă, coroborate cu punerea Bibliei la dispoziţia omului de rând, au dus la atâtea schisme?

De ce se spune că papa Francisc este prea liberal

Orice atinge papa Francisc se transformă în aur pentru publicaţiile de circulaţie internaţională (majoritatea americane), care speculează orice gest și remarcă. De cele mai multe ori, portretul papei este schiţat incomplet, în lumini părtinitoare și cu titluri care anunţă o revoluţie tot mai apropiată în Biserica Catolică. Așa cum era de așteptat, atunci când se vorbește despre revoluţii, au început să apară în presă și părerile reacţionare, care îl acuză pe papă că este prea liberal. Între aceste două discursuri, realitatea abia transpare.

Reunificarea luteranilor cu catolicii – o chestiune de timp și de răbdare

Se spune că de la dragoste la ură este un singur pas. De la ură la dragoste însă, nu prea numără nimeni. Împlinirea a 500 de ani de la începutul divorţului dramatic al lui Luther de Biserica Catolică este un prilej istoric pentru a rememora pașii parcurși de cele două biserici pe drumul unei reconcilieri neîmplinite încă.

Cum să (nu) tai aripile reformei

În secolele XIV-XV, Europa a fost greu lovită de câteva dezastre ale căror proporţii sunt greu de imaginat astăzi.

Rușinea (anti)catolicismului

Subiectul acesta pare o răscolire prin gunoaie pentru asigurarea supravieţuirii. Cui îi mai pasă astăzi de protestul protestant? Anticatolicismul, ca și antiprotestantismul sunt atitudini naturale și legitime cultural, care pot fi evaluate după motivaţie, spirit și conţinut – aspecte aparent obscure, dar care devin foarte transparente în faptă.

Mișcarea ecumenică și rugăciunea lui Iisus

„Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” (Ioan 17:21)

Unitate în/sau diversitate?

Astăzi, la exact 500 de ani de la protestul lui Luther, Biserica Catolică și cea Luterană au semnat un act care consfinţește reunirea celor două biserici. Papa Francisc devine liderul spiritual al bisericii unite.

Lupta pentru Occident – Ortodoxia în discuţia despre Reforma protestantă și catolicism

La începutul secolului al-XV-lea, ameninţarea Imperiului Otoman asupra estului Europei era o certitudine dureroasă. Ultimii bizantini, conștienţi de dezastrul ce urma, au apelat la ajutorul occidental, încercând o unire politică cu Biserica Romano-Catolică.

Luther și românii

„Fără un astfel de îndemn puternic din afară nu i-ar fi trăsnit prin cap niciunui preot român, simplu, naiv, orbește supus legilor și obiceiurilor bisericii sale strămoșești, cum au trebuit să fie toţi preoţii noștri pe atunci – să facă așa una ne mai făcută: să profaneze Scriptura prin încercarea sa nelegiuită de a o traduce în limba vulgară românească.”[1]

Luther și Calvin. Între dorinţe și realizări

Acum 500 de ani, o mână de oameni au schimbat felul în care fusese înţeles și practicat creștinismul timp de mai bine de un mileniu. Am putea încerca să ne imaginăm cum s-ar putea întâmpla acest lucru azi, dar nu am ajunge niciunde. Dacă revoluţiile ar putea fi anticipate, nu ar mai fi revoluţii. Iar oameni precum Martin Luther și Jean Calvin au fost revoluţionari în întreprinderea lor. Dar au fost ei eroi sau antieroi?

Schimbarea UE după cel mai important test electoral din 2017

Anul 2016 s-a încheiat cu dezamăgiri și frustrări profunde și cu o stare de anxietate generalizată cu privire la cum se va schimba peisajul politic în următorul an, ca urmare a ieșirii Marii Britanii din UE și a schimbărilor de politică externă de la Casa Albă, ce se anunţau majore. Însă, pentru Europa, ce avea să cântărească cel mai mult în schimbarea peisajului era o serie de alegeri naţionale de mare importanţă, dintre care cel mai important test tocmai s-a încheiat - alegerile prezidenţiale din Franţa.