Un site de știri din România a publicat un scurt articol despre sănătatea oaselor. În principiu, e vorba de calciu și vitamina D, care sunt în mod cert implicate în metabolismul sistemului osos. Certitudinile însă nu merg așa departe cum am vrea, iar afirmaţii de genul "laptele reprezintă o sursă bogată de calciu" n-ar trebui să fie asociate implicit cu ideea că trebuie să bem zilnic lapte sau iaurt, nu mai zic de mâncat brânzeturi.

Calciul este unul dintre mineralele importante pentru organismul uman: menţine structura oaselor și dinţilor, e implicat în coagularea sângelui, în transmiterea impulsului nervos și în menţinerea ritmului regulat al contracţiilor inimii. E evident, avem nevoie de calciu.

O greșeală majoră ar fi să începem să ne îndopăm cu toate substanţele de care aflăm că avem nevoie. În primul rând, n-am reuși pentru că substanţele care pot fi consumate în stare pură sunt foarte rare, și ca să ne hrănim mâncăm alimente, nu principii alimentare. În al doilea rând, nu tot ce înghiţim se absoarbe. În cazul lactatelor, calciul pe care îl obţinem din ele vine la pachet cu grăsimi mai multe decât avem nevoie (motiv pentru care au apărut lactatele cu conţinut scăzut în grăsimi, degresate).

Laptele provenit de la diferite mamifere conţine proporţii diferite de nutrienţi și minerale, corespunzătoare nevoilor de creștere și dezvoltare ale fiecărei specii. Un medic spunea la un moment dat, foarte expresiv, că laptele e bun: cel de vacă pentru viţel, cel de mamă pentru copil.

Ideea studiilor care analizează necesarul zilnic pentru diverși nutrienţi nu este să ne alinieze pe toţi la a înghiţi fix atâtea grame de grăsimi, fix atâtea de zaharuri, fix atâtea unităţi internaţionale de calciu și tot așa. Important este să cunoaștem limitele în care corpul nostru funcţionează cel mai bine.

Unul din cele mai frumoase concepte din medicină mi se pare că este homeostazia. Conceptul de homeostazie se referă la proprietatea unui organism de a menţine, în limite foarte apropiate, constantele mediului său intern. De exemplu, a menţine nivelul calciului din sânge între 9 – 11mg/100 mL. Nu fix 9 sau 11, nici 10 că e la mijloc, ci oriunde între 9 și 11. Practic, am putea spune că homeostazia este ca o fântână arteziană cu multe, multe cascade, în care volumul de apă e constant. Dacă apa dintr-o cascadă nu curge cum trebuie, dezechilibrează toate celelalte cascade, într-o măsură mai mică sau mai mare, în funcţie de debitul ei normal.

Același lucru se întâmplă și în corpul uman: când unul dintre sisteme nu funcţionează la parametrii normali, le decompensează și pe celelalte. Și prea puţină, și prea multă apă înseamnă dezechilibru. Lipsa crudităţilor din alimentaţie poate să fie la fel de rea ca a trăi cu 5 salate pe zi. Lipsa alimentelor care conţin calciu are efecte negative, după cum și consumul zilnic de lapte are consecinţele lui nesănătoase. Până la urmă oamenii sunt ca niște mașini: merg cel mai lin când au roţile echilibrate.