Crede sau nu administratorul NASA în încălzirea globală?

81

Jim Bridenstine, noul administrator NASA, propus de președintele Donald Trump, și-a schimbat tonul cu privire la schimbările climatice și a admis faptul că fiinţele umane contribuie semnificativ la încălzirea planetei.

„Nu contest că se schimbă clima. De fapt, cred pe deplin și știu: clima se schimbă. De asemenea, știu că noi, oamenii, contribuim într-un mod major la schimbările climatice. (…) Gazele cu efect de seră se află în atmosferă în cantităţi impresionante. Este realitatea și noi suntem responsabili pentru aceasta”, a declarat Bridenstine în faţa angajaţilor NASA săptămâna trecută.

Schimbarea sa de poziţie le dă speranţe celor care erau foarte îngrijoraţi de faptul că un fost pilot fără pregătire știinţifică, bănuit de delapidarea unei organizaţii nonprofit, conduce o instituţie știinţifică cu buget de peste 18 miliarde de dolari.

Între timp, potrivit Centrului Naţional de Informaţii pentru Mediu, din Asheville, Carolina de Nord, luna aprilie a marcat a 400-a lună consecutivă în care temperaturile globale au depășit media temperaturii înregistrate în secolul al XX-lea.

„Se confirmă ceea ce știam deja. Temperaturile au crescut în ultimele câteva decenii și continuă să crească”, a declarat Jake Crouch, cercetător la Centrele Naţionale pentru Informaţii de Mediu.

Temperatura combinată a oceanului și a pământului a fost cu 1,49 grade Fahrenheit (0,83 grade Celsius) peste media temperaturii înregistrate în secolul al XX-lea, de 56,7 grade  F în aprilie (13,72 grade Celsius). Aceasta a făcut ca luna trecută să fie recunoscută cea de-a treia cea mai caldă lună aprilie înregistrată din 1880 încoace. Cel mai cald an înregistrat a fost anul 2016, urmat de 2015, 2017 și 2014.

Sceptici în privinţa încălzirii globale

Vocea lui Jim Bridenstine nu este singulară. Deși, în general, oamenii de știinţă care analizează schimbările climatice au dat un verdict final asupra încălzirii globale și asupra impactului negativ al acţiunilor omului asupra mediului, există și cercetători sceptici în privinţa acestora.

Fizicianul Freeman Dyson a fost zeci de ani renumit în domeniul său. Dar profesorul de la Princeton, născut în Marea Britanie, a câștigat notorietate pentru viziunile sale „eretice” asupra schimbărilor climatice. În timp ce recunoaște mecanismul prin care gazele cu efect de seră produse de om pot influenţa clima, el susţine că modelele actuale sunt mult prea simpliste pentru a surprinde ceea ce se întâmplă cu adevărat în lumea reală.

Bjorn Lomborg este un om de știinţă danez renumit pentru cartea sa The Environmentalist Sceptic. Ca și Dyson, el nu neagă la modul absolut schimbările climatice, ci mai degrabă crede că abordarea actuală a încălzirii globale este greșită. În schimb, el crede că ar trebui să ne concentrăm pe a deveni mai adaptabili condiţiilor actuale ale mediului, și să depunem mai mult efort pentru combaterea problemelor reale, cum ar fi SIDA și malaria.

Ivar Giaever, un câștigător al premiului Nobel în fizică, nu este un lider de gândire pe scena schimbărilor climatice, dar scepticismul său și faptul că deţine un premiu Nobel i-au dat o voce. „Schimbările climatice au devenit o «nouă religie» pentru oamenii de știinţă, iar datele nu sunt la fel de convingătoare cum ar trebui să fie pentru a obţine acest tip de poziţionare în raport cu schimbările climatice”, a susţinut acesta.

Will Happer este un alt fizician extrem de respectat din cadrul Universităţii Princeton, SUA. În timp ce recunoaște încălzirea pe termen lung, crede că influenţa CO2 este mult supraestimată și că beneficiile unei reduceri a emisiilor de CO2 vor avea un efect neglijabil în peisajul schimbărilor climatice. „Fără încălzirea cu efect de seră, pe Pământ ar fi prea frig pentru a se putea susţine abundenţa actuală de forme de viaţă”, a declarat acesta în faţa Congresului american.

Patrick Michaels, membru al Institutului CATO și profesor la Universitatea „George Mason” este citat pe scară largă ca sceptic al încălzirii globale. Convingerea sa de bază este că ne aflăm într-o tendinţă de încălzire pe termen lung și că dioxidul de carbon nu are prea multe de-a face cu încălzirea globală, deoarece fiecare moleculă suplimentară de gaze cu efect de seră are un efect din ce în ce mai neglijabil.

Totuși există

Schimbările climatice pun tot mai multe familii în situaţia de a fugi de foamete, de lipsa apei sau de inundaţii. Este de așteptat ca până în anul 2050 aproximativ 143 de milioane de persoane să fie strămutate, a concluzionat Banca Mondială într-un raport recent.

Într-un studiu publicat de Universitatea din Hawaii în jurnalul Nature Climate Change, cercetătorii au arătat că aproape o treime din populaţia lumii trăiește în condiţii climatice care includ valuri de căldură care cauzează decesul, iar numărul oamenilor afectaţi va crește la 48% până în 2100, chiar dacă emisiile de gaze cu efect de seră vor fi reduse drastic.

De asemenea, tot mai multe studii susţin faptul că schimbările climatice vor afecta resursele de hrană. Cercetătorii susţin că, în următorii 25 de ani, problemele legate de resursele de hrană și de producţia de alimente se vor înmulţi de trei ori.

Și resursele de apă potabilă sunt afectate de schimbările climatice, dar și de proasta gestionare a resurselor. Agenţia de Mediu a Regatului Unit a avertizat că, dacă nu se iau măsuri rapide împotriva irosirii apei, Anglia ar putea rămâne fără apă potabilă până în 2050. În Anglia, zilnic este irosită o cantitate de 3 miliarde de litri de apă potabilă, care ar fi suficientă pentru nevoile a 20 de milioane de oameni.

Schimbările climatice influenţează în mod negativ și resursele piscicole. Peştele – hrana de bază pentru locuitorii anumitor zone geografice – s-ar putea reduce cu până la 40% în următorii 50 de ani din cauza schimbărilor climatice. Apele din zona de coastă a Indoneziei – care se situează în topul zonelor bogate în resurse piscicole în prezent – ar putea fi martorele unei scăderi cu peste 20% până în 2055 din cauza schimbărilor din mediile oceanice. „Peştii sunt foarte sensibili la temperatura apei, iar o creştere a acesteia ar putea determina deplasarea anumitor specii sau chiar dispariţia altora”, a declarat William Cheung, coordonatorul unui studiu al Universităţii din British Columbia.