Conflictul din Siria, izbucnit în primăvara lui 2011 și declarat război civil de către ONU în iunie 2012, continuă să facă zilnic mii de victime civile. În plus, pagubele au fost evaluate la 16,5 miliarde de dolari, rezervele ţării, în valoare de 18 miliarde de dolari, fiind epuizate, iar majoritatea puţurilor petroliere sunt controlate de rebeli.

De la începutul anului 2013, o medie de 6.000 de sirieni au părăsit zilnic ţara, mai mult de 1,8 milioane de sirieni fiind înregistraţi oficial ca refugiaţi. O mare parte dintre ei fug în Irak, Iordania, Turcia și Liban. Iar Organizaţia „Save the Children” a remarcat o creștere abruptă în numărul de imigranţi care vin pe mare în Italia, peste 10.000 de sirieni. Din păcate, nici aici nu sunt primiţi cu braţele deschise și sunt supuși unor deparazitări severe, aproape inumane.

Cei mai puţin norocoși, rămași în Siria, trăiesc zilnic cu teama unei morţi iminente. Cele două tabere aflate în conflict, rebelii și reprezentanţii regimului sirian, nu ţin cont de sexul sau vârsta oamenilor. Mai mult de atât, lunetiștilor li s-a părut atât de amuzantă uciderea copiiilor și a femeilor, încât au stabilit un joc al crimei, alegând o zonă diferită a corpului ca ţintă în fiecare zi.

„Într-o zi aveam pacienţi care erau toţi răniţi în zona inghinală. Într-o altă zi, erau răniţi în piept sau abdomen”, povestea David Nott, un chirurg britanic aflat în Siria. Jocul ucigaș a mers atât de departe, încât la spital s-au prezentat șase femei însărcinate împușcate în uter, copiii fiind împușcaţi direct în cap.

Peste 11.000 de copii au fost uciși în Siria începând cu martie 2011. O parte dintre aceștia au fost omorâţi cu arme chimice, alţii au fost împușcaţi și unii dintre ei, printre care și bebeluși, au fost torturaţi înainte de a fi uciși. Băieţii adolescenţi însă sunt cel mai frecvent ţinta acestor atacuri.

Copiii care supravieţuiesc nu sunt neapărat mai binecuvântaţi. Cei circa 2 milioane de copii sirieni, care au fost relocaţi, poartă rănile războiului cu ei acolo unde merg. Fiind martorii unei realităţi crude, care ar destabiliza psihic și un adult, ei suferă de tulburări de stres posttraumatic, rămânând într-o stare de hiperalertă continuă. „Copiii aceștia au văzut lucruri teribile, bombardamente, oameni urlând și oameni murind, și au simţit mirosul de sânge și fum”, explică Alexandra Chen, specialist în traumă infantilă.

Unii dintre copiii refugiaţi în Iordania au transmis recent un mesaj lumii. Președintele World Vision, Richard Sterns, s-a întâlnit în luna noiembrie cu mai multe mii de copii din tabăra de refugiaţi. Deși mulţumitori pentru noul cămin, ei nu se simt acasă și suferă după ce au lăsat în Siria și după cei pierduţi.

„Nu știu cum să încep sau de unde să încep. Ar trebui să încep să vorbesc despre ţara mea sau să vorbesc despre copiii din ţara mea iubită, Siria? Ar trebui să încep cu copiii care au fost uciși? Sau ar trebui să vorbesc despre copiii care au fost torturaţi în modurile cele mai groaznice? Ar trebui să vorbesc despre casa noastră care a ars sau să vorbesc despre camera mea, jucăriile mele sau caietele mele?”, a spus Rahma, o fetiţă de 9 ani.

În ciuda eforturilor depuse de organizaţii precum UNICEF, Mercy Corps, Save the Children etc., situaţia acestor copii rămâne foarte gravă. Tratativele de pace, mult așteptate și stabilite pentru a începe pe 22 ianuarie, nu promit mari schimbări.

Președintele Bashar al Assad a declarat că nu cedează puterea politică, iar opoziţia susţine că nu va discuta despre pace dacă Assad nu va renunţa la președinţie. Așadar, acestor copii, pe care lumea pare să nu-i mai audă, nu le rămâne decât să-I spună lui Dumnezeu tot.