nedreptate

Iadul nu durează pentru totdeauna

„El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4)

Ce valoare mai are răbdarea într-o lume a pasiunilor

Încălzirea globală, poluarea cu plastic, superbacteriile rezistente la antibiotice, fenomenele meteo extreme, inteligenţa artificială, epuizarea resurselor pe glob, inechitatea socială, proliferarea abuzului în social media și manipularea prin fake news, revenirea în popularitate a extremelor politice cu accente rasiste și naţionaliste, iată câteva dintre „semnele timpului” analizate la ordinea zilei în presă, ca elemente ce pot, fiecare în parte, să provoace schimbări radicale în societate. De ce oare nu vorbește nimeni și despre pierderea răbdării?

Exonerat după o condamnare nedreaptă, își petrece zilele încurajându-i pe alţi deţinuţi să citească

„Prin coșmarul meu… mi-am descoperit visul.” Asta a spus John Bunn în faţa clasei de pici de-a III-a, toţi cu urechile ciulite la povestea bărbatului cu zâmbet cald care le adusese niște tricouri speciale, inscripţionate cu textul „o voce pentru cei neauziţi”.

Solidaritatea, cheie a vulnerabilităţii umane

Catastrofe naturale, criză financiară, pandemii, războaie și tulburări sociale – toate lovind societatea într-o succesiune din ce în ce mai rapidă – ne conștientizează de vulnerabilitatea noastră.

„O să mor, domnișoară? O să mor?”

O să mor, domnișoară? O să mor?, o întreabă, printre lacrimi, un băieţel de vreo 10 ani pe asistenta care îi acordă primul ajutor.

Refuzat la export

Gammy are 7 luni și s-a născut cu sindromul Down, precum și cu o afecţiune gravă la inimă. Istoria lui este însă mai întunecată decât cea a altor copii născuţi cu probleme. El a fost născut de o mamă surogat și mai are o surioară geamănă, sănătoasă. Părinţii care „l-au comandat” însă au luat-o doar pe sora lui, iar pe el l-au lăsat de izbeliște în Thailanda, unde s-a născut.

Tiananmen: zâmbetele care au însoţit moartea

S-a împlinit un sfert de secol de la masacrul din Piaţa Tiananmen. A fost o ocazie de comemorare, de vărsare de lacrimi, dar și de reflecţie. Totul în secret, fiindcă autorităţile chineze încearcă să șteargă și amintirile. Nu pot însă împiedica și declasificarea unor documente care fac lumină asupra unuia dintre cele mai cumplite măceluri din istoria recentă. În timp ce unii mureau, criminalii erau euforici.

Ultimele cuvinte ale unui copil sirian: „O să-I spun lui Dumnezeu tot”

„O să-I spun lui Dumnezeu tot." Acestea au fost ultimele cuvinte ale unui copil sirian în vârstă de trei ani înainte de a muri. Veridicitatea lor nu este confirmată, dar circulă împreună cu o poză a micuţului pe internet de aproximativ o săptămână și în același timp pun o întrebare incomodă: În ce fel de lume trăim dacă nimeni nu ascultă la suferinţele unui copil de trei ani și ale altor câteva sute de mii de copii asemenea lui?