În ce ţări nu se vinde Coca-Cola și de ce

1286

Astăzi, la 126 de ani de la intrarea pe piaţă a produsului, nu mai puţin de 1,8 miliarde de doze de Coca-Cola se vând zilnic, în întreaga lume. Băutura devenită un simbol al visului american și, mai extins, al capitalismului, rămâne însă interzisă în ţările care nu vor să aibă de-a face nici cu unul, nici cu altul.

De luni, Coca-Cola a început să fie din nou comercializată în Burma, după 60 de ani în care Statele Unite a sancţionat junta militară din această ţară suspendând relaţiile comerciale. Intrarea Coca-Cola în orice ţară este un simbol puternic, punctează Tom Standage, autorul cărţii A History of the World in Six Glasses (Istoria lumii în șase pahare), citat de BBC. „În momentul în care Coca-Cola începe să fie livrată, în acel moment putem spune că acolo s-ar putea petrece o schimbare reală," susţine Standage. „Coca-Cola este aproape versiunea îmbuteliată a capitalismului."

La ora actuală există două ţări care nu permit comercializarea Coca-Cola: Cuba și Coreea de Nord, ambele puse sub embargou pe termen lung, din motive politice (Cuba din 1962, iar Coreea de Nord din 1950). Ironic, Cuba este una dintre primele trei ţări din afara Statelor Unite unde se îmbutelia băutura răcoritoare, în 1906. Astăzi, dacă cineva se întâmplă să cumpere Coca-Cola în vreuna din aceste ţări, este numai pe piaţa neagră.

Băutura care se produce din 1886 are o istorie palpitantă, cu momente de culme precum cel din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când soldaţilor de pe fronturile străine li se distribuia Coca-Cola ca să le amintească de casă. Printre fanii declaraţi ai băuturii s-au numărat lideri precum Dwight Eisenhower, comandantul suprem al Forţelor Aliate din Europa (cel care a asigurat, de altfel, distribuirea Coca-Cola în Africa de Nord) și generalul sovietic Georgy Zhukov (despre care se spune că ar fi solicitat o versiune de Coca-Cola transparentă ca vodca).

Atât de puternică este asocierea brandului cu Statele Unite, încât francezii (care au respins iniţial importul băuturii) vorbeau despre „coca-colonialism".