Moștenirea incompletă a lui Nelson Mandela

74

În timp ce Africa de Sud se pregătește pentru cele mai importante funeralii din istoria acestui secol, umbra morţii liderului său spiritual și politic îi înfioară pe cei care se gândesc cu groază la un viitor încropit din cele mai pesimiste scenarii. Datorită lui Nelson Mandela, Africa de Sud este definită astăzi de alegeri democratice și relaţii relativ armonioase între rase, dar, totodată, este definită de infracţiuni, corupţie și inegalitate economică.

Conform unei analize realizată de Foreign Affairs, rata șomajului în ţara africană orbitează în prezent la aproximativ 30% și aproape un sfert dintre oameni trăiesc la limita sărăciei. Un raport al ONU arăta recent că 1,4 milioane de copii din Africa de Sud trăiesc în cămine care nu au niciun fel de acces la apă potabilă, 1,5 milioane nu au acces la toaletă și 1,7 milioane trăiesc în barăci fără bucătării și fără băi. Aproape șase milioane de sud-africani au HIV/SIDA, iar numărul populaţiei crește alarmant: aproape 40% din populaţie s-a născut după ce a fost eliberat Mandela din închisoare, în anii 1990.

Observatorii din afara graniţelor africane încearcă adesea să îl separe pe Mandela de ceea ce înseamnă Africa de Sud în prezent. Dacă lucrurile nu merg bine, argumentul este că vina aparţine partidului politic al lui Mandela, Congresul Naţional African (ANC), care a eșuat în a-l urma spre „ţara făgăduită", scrie FP. Chiar și la vârsta de 90 de ani și dispărut din viaţa politică, Mandela era omniprezent, un simbol veșnic de aducere-aminte a trecutului antiapartheid nobil și o metodă de măsurare a eșecurilor liderilor ANC de astăzi. Ar putea aceștia să vindece Africa de Sud de toate problemele cu care a rămas după epoca Mandela?

Cei mai pesimiști, majoritatea albi, dau din cap că nu, avertizând că ţara o ia pe urmele lui Zimbabwe, unde Robert Mugabe a instaurat o domnie de exploatare a populaţiei, de înstrăinare a pământurilor și de abuz al legii, scrie The National.

Optimiștii, majoritatea negri, spun că structurile puse la punct de Mandela atunci când a fost președinte, noua constituţie, societatea civilă, justiţie independentă și altele, au fost destul de puternice pentru a permite partidului ANC să impulsioneze creșterea economiei și să pună capăt inegalităţilor născute sub apartheid.

Optimismul acesta ar putea fi însă puţin exagerat, scrie Washington Post. Chiar și înapoi în 2000, „miracolul" Africii de Sud, adică tranziţia pașnică de putere de la conducerea minorităţii albe, la un guvern ales prin vot universal, nu era încă considerat un succes bătut în cuie. Încă o mare parte a succesului se sprijinea pe umerii lui Mandela, care asigura prin simplă existenţă un viitor sigur pașnic pentru Africa de Sud. Uneori era riscant să te bizui atât de mult pe un singur individ, și acela din ce în ce mai fragil. Washington Post scrie foarte sugestiv că atunci când Mandela avea o durere în gât, ţara avea deja febră. Un exemplu ar fi anul 2000, când veștile că Mandela a fost dus la spital au fost suficiente pentru a devaloriza semnificativ moneda ţării.

La nivel politic, Africa de Sud a petrecut ultimii 10 ani pregătindu-se pentru acest moment, pregătindu-se să îl depășească pe Mandela, să devină puternică, cu o economie care merge pas cu pas, sigur, înainte. Cu toate astea, rămân nenumărate lucruri de făcut. Divizările la nivelul societăţii rămân acute, nu așa mult definite de demarcaţie între alb și negru, cât de cea dintre bogaţi și săraci.

Partea bună ar fi că Africa de Sud nu mai este legată de destinul unui singur individ și acesta este chiar meritul lui Mandela, care a știut când și cum să se extragă din politică, astfel încât acum moartea să nu dărâme ţara.

„Înseamnă asta (n.r. Moartea lui Mandela) un dezastru pentru noi?" se întreba retoric arhiepiscopul Desmond Tutu, înainte să declare cu siguranţă că ţara nu se va dezintegra în lipsa lui Mandela. „Soarele va răsări mâine și poimâine și așa mai departe",spune Tutu, care la fel ca Mandela, a câștigat Premiul Nobel pentru Pace pentu lupta împotriva apartheidului. „Nu va străluci atât de puternic ca ieri, dar viaţa merge înainte", citează Washington Post.