La nivel global, cel mai fierbinte an înregistrat de când se fac măsurători a fost anul 2016, explicabil în parte prin ciclul climatic El Niño, care în mod tipic amplifică căldura. Mai surprinzător a fost că anul 2017, un an fără El Niño, a fost aproape la fel de fierbinte. A fost al treilea cel mai cald an înregistrat vreodată, potrivit Administraţiei Naţionale a Oceanelor și Atmosferei (NOAA), din SUA, sau al doilea cel mai cald, potrivit NASA. După prima jumătate a anului 2018, NOAA prezice că 2018 va lua trofeul pentru cel mai călduros an din istoria măsurată. Concluzia este că, deși există câţiva ani mai reci amestecaţi printre ceilalţi, trendul este clar: 17 din cei 18 cei mai calzi ani de la începutul înregistrărilor meteo au fost după 2001.

Situaţia confirmă modelele matematice ale comunităţii știinţifice, crede Daniel Swain – om de știinţă la Universitatea din California, campusul din Los Angeles –, fapt care este cât se poate de îngrijorător. „Trăim într-o lume care nu doar că este mai caldă decât era, dar care se tot încălzește. Temperaturile din ultimii ani nu reprezintă un nou standard. Nu am ajuns la un platou”, a avertizat Swain. Un nou studiu publicat în jurnalul Nature Communications prevede că și următorii patru ani vor fi anormal de calzi, peste ceea ce este de așteptat să rezulte din trendul ascendent al încălzirii globale. Studiind zece modele matematice, cercetătorii au determinat că există o probabilitate de 58% pentru o temperatură medie globală anormal de ridicată și „o creștere dramatică de 400% a probabilităţii de a ne confrunta cu un eveniment meteo extrem în perioada 2018-2022”, pe măsură ce oceanele se tot încălzesc.

„Acesta nu mai este un apel la trezire”, a declarat Cynthia Rosenzweig, de la Institutul Goddard pentru Studii Spaţiale, din cadrul NASA. „Este o realitate cu care se confruntă de acum câteva milioane de oameni de pe glob”, spune Rosenzweig, referindu-se la ţările (majoritatea din lumea a treia) care se confruntă deja cu temperaturi anormal de ridicate și cu fenomene meteo extreme.

Ce se întâmplă cu Europa

Cercetătorii din toată lumea lucrează pentru a-și rafina modelele meteorologice și a le face mai exacte. În Europa, de exemplu, încălzirea este mai rapidă decât au prevăzut modelele, a spus Friederike Otto, profesoară la Universitatea Oxford. Grupul de cercetători pe care îl conduce a concluzionat recent că încălzirea climatică determinată de acţiunea umană a dublat probabilitatea unor termperaturi record în nordul Europei în această vară. Impactul acestor schimbări se resimte în mai multe moduri.

Prima reacţie la vremea caldă a fost una de bucurie. La început toate pontoanele de pe canalele din Copenhaga erau asaltate de oameni care voiau să se bronzeze și să facă baie, terasele erau pline și oamenii ieșeau la picnic cu propriile casetofoane pe umăr, cam cum eram și noi obșnuiţi odată. După o vreme însă, oamenii au început să se uite puţin îngrijoraţi la gazonul pălit de soare, să strâmbe din nas la noile mirosuri care veneau de la tomberoanele și mașinile de gunoi care fierbeau la 34 de grade Celsius și să ceară aer condiţionat în autobuze, lucru la care primăriile probabil nici nu s-au gândit până acum.

Apoi, bucuria s-a transformat în spaimă reală. Când a fost ultima oară când au izbucnit 11 incendii de vegetaţie în zona Cercului Polar arctic, în Suedia, ţara cel mai dur lovită de temperaturile anormal de mari înregistrate vara aceasta în Peninsula Scandinavă?

Per total, producţia de grâu în multe ţări ale Uniunii Europene va scădea anul acesta. În Marea Britanie, randamentele de grâu sunt proiectate să atingă cel mai mic nivel din ultimii cinci ani. Fermierii germani spun că recoltele de cereale sunt probabil mai scăzute decât în mod normal. Iar în Suedia, temperaturile înregistrate au lăsat câmpurile nearabile, iar agricultorii s-au zbătut să găsească furaje pentru animalele lor. Palle Borgstrom, președintele Federaţiei Agricultorilor Suedezi, a estimat pierderi de cel puţin 1 miliard de dolari pentru sectorul agricol. „Primim destul de multe apeluri telefonice de la fermierii care nu por dormi de îngrijorare. Este o situaţie extremă, cu care nu ne-am mai confruntat până acum”, spune el.

Temperaturile continuă să crească și, până acum, eforturile de îmblânzire a căldurii au eșuat. Emisiile de dioxid de carbon au crescut la niveluri record în 2017, după ce se menţinuseră constante pentru trei ani la rând. În ciuda stabilirii acum doi ani a Acordului de mediu de la Paris, cei mai mari poluatori ai lumii, ţări precum SUA și China, nu își vor putea atinge ţintele pe care și le-au propus, cu atât mai puţin cu cât între timp SUA s-a și retras din acord. Pe lângă aceasta, ţările dezvoltate nici nu și-au ţinut promisiunile de a ajuta financiar ţările subdezvoltate să facă faţă impactului încălzirii globale, scrie New York Times. La orizont se prefigurează un viitor de eșecuri în cascadă, care pentru unele persoane va pune în pericol alimentarea cu hrană și energie electrică. Pentru că, deși cercetătorii spun că „este o schimbare pe care toţi o trăim împreună”, dincolo de aceste cuvinte, care ar trebui să ne unească spre un scop comun, realitatea este că o lume mai caldă va scoate la iveală noi inechităţi între clasele sociale.

Aerul condiţionat, măsură a luxului și unealtă a supravieţuirii

Cea mai mare parte a cercetării privind efectul valului de căldură asupra sănătăţii publice este concentrată pe ţările dezvoltate. Deși problema este globală și în mod special pronunţată în cartierele sărace, mai ales din lumea a treia, mai multe studii s-au făcut despre orașul Arizona, SUA, decât despre tot continentul african, spune Tarik Benmarhnia, profesor la Universitatea din California. Din acest motiv, lumea nu știe că în acest moment sunt orașe întregi care se sufocă de căldură.

Cairo este unul dintre ele. În mod tradiţional, egiptenii au construit case scunde și înghesuite, care au dus la formarea de alei umbrite de acoperișuri, unde oamenii să fie feriţi de soare. Însă acum se construiește repede, pe înălţime și cu defrișarea spaţiilor verzi, lucru care a dus la o situaţie sufocantă. După ce preţul la electricitate a crescut cu 18% până la 42%, opţiunile de răcorire pentru cei mai săraci s-au împuţinat drastic. Mulţi se răcoresc cu un cearșaf umed pe care îl pun în faţa unui ventilator, dar și apa se scumpește.

În Manila, Filipine, unde temperatura este potenţată de umiditatea aerului, aerul condiţionat este un lux și în spitale. O cameră privată de spital care să aibă un asemenea aparat costă cam 10 dolari, ceea ce este mult peste ce își poate permite populaţia de rând. Tinerele mame și bebelușii lor sunt ţinuţi laolaltă în secţii cu paturi insuficiente, unde nu există decât ventilatoare. Acestea funcţionează 24 de ore pe zi, ceea ce înseamnă că nu durează mai mult de un an de zile și se strică toate. Mamele trebuie să își răcorească constant bebelușii cu evantaie.

În Iordania, 80.000 de sirieni se sufocă în tabăra de refugiaţi Za’atari, un așezământ urban semipermanent din deșert, considerat acum al patrulea cel mai mare „oraș” din ţară. „Avem mai multe mecanisme de supravieţuire. Ne trezim foarte devreme și umplem podelele cu apă, după care ne udăm și hainele. Ziua nu merge electricitatea, deci ventilatoarele sunt degeaba. Odată ce primim electricitate noaptea, deșertul deja s-a răcorit”, povestește un rezident care se află de cinci ani în tabără. Partea și mai rea este când lovesc furtunile de nisip și oamenii sunt obligaţi să stea, în casele de metal, cu geamurile închise zile la rând. „Este sufocant. Udăm prosoape și încercăm să respirăm prin ele”, citează The Guardian. Partea și mai proastă este că, pe măsură ce temperaturile cresc pe glob, oamenii care vor trebui să devină dependenţi de aer condiţionat sunt în orașele unde acesta este un lux, conform unui studiu realizat recent de Climate Impact Lab.

Iar aerul condiţionat nici măcar nu este o soluţie pe termen lung, ci este mai degrabă o unealtă „profund antisocială”, ce le oferă confort momentan celor care își permit, cauzând surplus de căldură în altă parte. Zonele urbane, care ajung mult mai repede la temperaturi înalte faţă de zonele mai puţin populate, absorb, creează și apoi radiază înapoi căldură. Tot asfaltul, betonul și acoperișurile închise la culoare absorb căldură toată ziua și emit înapoi căldură noaptea. Iar un studiu publicat în Journal of Geophysical Research: Atmospheres arată cum căldura eliberată de aparatele de aer condiţionat în atmosferă a crescut cu mai mult de un grad Celsius temperatura pe timpul nopţii în Phoenix, Arizona.

În același timp, Organizaţia Mondială a Sănătăţii prevede că, până în 2030, 60% din populaţia globului va trăi în orașe. Iar pe măsură ce orașele devin mai dens populate, temperatura crește, însă nu toată lumea va fi expusă în aceeași măsură la pericole, precum riscul de deces. Un studiu pe care l-a publicat recent dr. Tarik Benmarhnia arată că oamenii care trăiesc în zone cu mai puţină vegetaţie au un risc cu 5% mai mare de a muri din cauze legate direct de căldură. În același timp, cercetătorii de la Universitatea Berkeley au arătat că probabilitatea de a trăi în zone fără vegetaţie și cu temperaturi ridicate este cu 52% mai mare în cazul americanilor de culoare, cu 32% mai mare în cazul asiaticilor și cu 21% mai mare în cazul hispanicilor, comparativ cu populaţia caucaziană. Din aceste motive, cercetătorii avertizează că temperaturile ridicate vor rezulta și în tensiuni sociale și rasiale tot mai intense.

Ce se poate face

În prezent, 345 de orașe din lume ajung vara la temperaturi care trec de 35 de grade Celsius. Până în 2050, numărul va crește la 970, conform unui alt studiu recent. În acest timp, numărul de oameni expuși la temperaturi extreme în orașe va trece de 1,6 miliarde. Doar anul acesta, în China, la 50 km de Los Angeles, s-au înregistrat 48,9 grade Celsius, în Sidney – 47 de grade Celsius, iar în Madrid și în Lisabona mercurul a urcat la 45 de grade Celsius. În luna aprilie a acestui an, 1 milion de rezidenţi din Nawabshah, Pakistan, au îndurat 50,2 grade Celsius, o temperatură care începe să nu mai fie o anomalie în acea parte a lumii.

La 50 de grade Celsius, orașele se schimbă. Asfaltul se încălzește cu 10-20 de grade peste temperatura aerului. Un câine și-ar arde lăbuţele într-o plimbare scurtă. Și pentru corpul uman, temperatura ridicată este o problemă serioasă, care poate duce la instalarea hipertermiei, provocând vasodilataţie. O mare parte din volumul sangvin se adună la membrele inferioare (mai ales la statul în picioare), volumul sangvin scade prin transpiraţie și, ca urmare, debitul cardiac și tensiunea arterială scad până la prăbușire, moment în care apar simptome precum slăbiciune, ameţeală, greaţă și chiar pierderea cunoștinţei. În condiţii uscate, corpul își poate regla singur temperatura, prin transpiraţie, dar, în condiţii de umiditate, o temperatură de 35 de grade Celsius poate fi fatală unui om sănătos expus câteva ore la asemenea condiţii, care de altfel devin tot mai comune în India, Pakistan, Asia de sud-est, părţi din China.

Orașele din Golf, Kuweit sau Doha, au tot experimentat temperaturi de 50 de grade Celsius în ultimul deceniu. Temperatura crescută începe să pună probleme serioase de siguranţă a populaţiei la evenimente precum pelerinajul de la Mecca sau Campionatul de Fotbal din 2022. Anul trecut au fost instalate cele mai mari umbrele retractabile din lume în curtea Moscheii Sfinte din Mecca, au fost aduse aere condiţionate de 25 de tone, care să ventileze cele patru mari corturi pentru găzduirea credincioșilor, iar poliţia călare stropea mulţimea cu apă, scrie The Guardian. Pentru găzduirea Campionatului Mondial de Fotbal, autorităţile se gândesc chiar să instaleze un tavan din care să ningă deasupra stadionului, asta pe lângă faptul că jocurile au fost programate pentru luna februarie.

În general, răcirea centrelor urbane dens populate a urcat pe lista priorităţilor politice și academice, apreciază unii cercetători. Plantarea de copaci și vopsirea suprafeţelor mari în alb sunt printre primele măsuri recomandate de specialiști și deja puse în aplicare în zone precum Montreal sau în orașe din India, unde și-au arătat deja eficacitatea prin reducerea temperaturii ambientale și chiar și a riscului de deces, după aplicarea unor măsuri sociale de bun-simţ, precum campanii de conștientizare a riscurilor, distribuirea de apă, deschiderea grădinilor publice, reducerea orelor de școală, secţii dedicate în spitale pentru tratarea problemelor cauzate de temperatură.

Însă cea mai eficientă cale de a combate această problemă este regândirea orașului ca întreg, cu suburbii și ghetouri cu tot, dintr-o perspectivă eco-echitabilă, care să ţină cont de discrepanţele etnice sau rasiale. Nu se poate ca unii să facă economie la apă pentru ca alţii să își poată menţine peluza verde. Aceasta nu este o situaţie win-win pentru orașe, avertizează cercetătorii. Modificările care trebuie aduse infrastructurii, drumurilor, clădirilor, tuturor suprafeţelor de beton și asfalt nu se pot opri la deservirea unei comunităţi în detrimentul rezidenţilor celor mai vulnerabili, care rămân neprotejaţi. Orașul trebuie salvat de la A la Z, indiferent cine locuiește la A și cine, la Z. O astfel de abordare vine cu beneficiul de a reintroduce în comunitate persoanele invizibile, persoanele fără casă și imigranţii ilegali, care altfel ar deveni primele victime ale căldurii.

Orice altă strategie segregatoare înseamnă condamnare la moarte. Din cele 54 de persoane care au murit vara aceasta în Montreal, majoritatea aveau peste 50 de ani, trăiau singure, aveau probleme de sănătate sau probleme mintale. Niciuna nu avea aer condiţionat. Autorităţile nu au specificat câte erau persoane fără adăpost, însă medicul legist a mărturisit presei că multe dintre cadavrele examinate de echipa sa erau într-o stare agravată de descompunere, fiindcă au stat și două zile în căldură înainte să fie descoperite. Aceasta este realitatea anului 2018. Dar experţii din domeniu ne încredinţează că putem crea o realitate mai bună pentru viitor. Doar să vrem…