Mă întreba cineva zilele trecute în glumă: „Și dacă efectul de fluture este adevărat și de la atâtea fidget spinnere s-a creat uraganul?” Nu știu dacă gluma era originală sau inspirată de pe internet, dar știu că este o glumă bună și proastă în același timp. Proastă, pentru că ia în bășcălie ceva atât de grav; bună, pentru că insinuează că o prostie a stilului de viaţă modern ar putea fi cauza fenomenului meteo extrem.

Uraganul Irma încă mătură statul american Florida, deși intensitatea lui a scăzut considerabil, de la un uragan de categoria 3 când a lovit coasta, la unul de categoria 1. Președintele american declarase stare de urgenţă în Florida, Puerto Rico și Insulele Virgine Americane, autorizând astfel Agenţia Federală de Management a Urgenţelor să coordoneze eforturile de asistenţă în urma furtunii, în timp ce statele Texas și Louisiana abia se recuperează după uraganul Harvey. Acesta a lovit recent teritoriul american, când era de categoria 4, stabilind un nou record pentru nivelul de precipitaţii tipic pentru o furtună tropicală de acest gen pe teritoriul american – 1,32 metri cubi de ploaie.

Impactul uraganului Irma a fost suferit în cea mai mare măsură de insulele din partea de nord-est a Mării Caraibilor – Saint Martin, Saint Barthelemy, Barbuda, Barbados, Antigua. Mai multe persoane au murit, drumurile și sistemele de comunicaţie au fost grav avariate. Gaston Browne, premierul insulelor Antigua şi Barbuda, a catalogat daunele ca fiind „absolut devastatoare”, estimând că 95% dintre proprietăţi au suferit daune, unele case rămânând fără acoperiș, iar altele fiind complet demolate.

Cât de mare e mare

Cel mai comun sistem de măsurare a puterii unui urgan este scara Saffir-Simpson, care este determinată de viteza vântului pe care uraganul a avut-o în punctul maxim. Uraganul Irma a suflat cu o viteză maximă de 185 mile/oră, adică 297 km/oră, ceea ce înseamnă că a sărit chiar peste categoria 5 de pe scara Saffir-Simpson (nu există decât 5 categorii). Un singur alt uragan din istoria măsurată a furtunilor tropicale din Oceanul Atlantic a depășit această viteză, cu un plus de 5 mile/oră, uraganul Allen, din 1980. Însă trebuie menţionat că uragane care au bătut coasta Americii cu aceeași viteză ca Irma au mai existat în istorie: Wilma – 2005, Gilbert 1988, Florida Keys 1935.

De asemenea trebuie menţionat că puterea unui uragan nu stă doar în viteza sa maximă. Energia sa, măsurată în terajouli, este importantă pentru că ajută la determinarea dimensiunii impactului uraganului. O furtună care se întinde pe un teritoriu foarte vast, dar are vânturi moderate poate avea o energie mai distrugătoare decât o furtună mai mică, dar mai intensă, explică mai mulţi experţi pentru Washington Post. Astfel, viteza vântului combinată cu dimensiunea uraganului rezultă într-o valoare energetică de 112 terajouli pentru uraganul Irma, similar cu energia uraganului Katrina, din 2005, care a avut însă o viteză a vântului mai mică cu 10 mile/oră, dar o dimensiune mai mare.

În afară de Irma, în prezent mai sunt încă două uragane active în bazinul Oceanului Atlantic și este pentru prima dată din 2010 când se întâmplă așa ceva. Uraganul Katia este mai aproape de Mexic, iar uraganul Jose s-a format în Atlanticul de Est și pare să aibă un traseu similar cu Irma, însă este încadrat la o categorie mai mică. Ce trebuie să înţelegem este că perioada august-septembrie este vârful sezonului uraganelor în bazinul Oceanului Atlantic și nu este chiar ceva ieșit din comun să se formeze câteva la distanţă mică unul de celălalt și nici să aibă un traseu similar.

Are încălzirea globală un cuvânt de spus aici? Dezbaterea nu s-a încheiat. Cei mai mulţi cercetători spun că aceasta nu a influenţat atât numărul de uragane formate, cât energia lor. Sursa primară de „alimentare” a uraganelor este apa de la suprafaţa oceanului când trece de o anumită temperatură. Sezonul uraganelor în Atlantic începe în iunie și se termină în noiembrie, dar durează ceva ca oceanele să se încălzească, astfel încât majoritatea uraganelor de concentrează în lunile august-septembrie. Cu cât apa la suprafaţă este mai caldă, cu atât crește volumul de apă care se evaporă în aer și care alimentează furtuna. Conform NOAA, în această vară temperatura apelor oceanice a fost mai ridicată decât în mod obișnuit, ceea ce se știe deja că este un efect al încălzirii globale. Cercetătorii care neagă schimbarea climei tind să nege și aceste legături ca fiind speculaţii menite să alimenteze o anumită agendă politică. Dovezi concrete încă nu există nici pentru o tabără, nici pentru alta, sezonul uraganelor fiind încă în desfășurare.

O mică parte din „faima” uraganului Irma se datorează și caracteristicilor sale mai neobișnuite printre furtunile tropicale, și anume faptul că „a mișcat marea”. Ceea ce înseamnă că presiunea atmosferică de sub uragan a scăzut atât de mult încât a supt apă din ocean, cauzând o retragere bizară și temporară a apei la unele ţărmuri, un fenomen rar pentru uragane. „Ca meteorolog, sunt lucruri pe care le înveţi din cărţi, dar pe care știi că nu o să le vezi probabil niciodată în persoană. Acesta e unul dintre acele lucruri – un uragan atât de puternic, încât să schimbe forma oceanului”, spune Angela Fritz, meteorolog.

Povestea celor două furtuni

Se așteaptă ca uraganele Harvey și Irma să coste Statele Unite aproape 300 de miliarde de dolari, sau 1,5% din PIB, ceea ce înseamnă că sunt unele dintre cele mai păguboase furtuni din istoria ţării. Dar și aceste pagube respectă aceeași schemă a inechităţii economice și sociale cu care ne-am obișnuit deja.

Cele mai afectate sunt insulele paradisiace din Caraibe. Cu 90% din construcţii la pământ, fibra socială a început rapid să se desfacă în comunităţile cel mai puternic lovite. Dacă dimineaţă oamenii se pregăteau liniștiţi pentru supravieţuire, fiecare cumpărând ce poate, până seara s-au format grupuri armate care să culeagă tot ce a rămas în urma uraganului. „Toată mâncarea a dispărut. Oamenii se bat pe stradă pentru ce a mai rămas”, spune un rezident în vârstă din St. Martin.

Pe coastă, lucrurile nu sunt mult diferite. Cu o oră înainte de „aterizarea” furtunii, Max Borges, care deţine o firmă de PR în Miami Beach, își exersa lovitura de golf. În ciuda ordinului obligatoriu de evacuare, a decis împreună cu familia să nu plece. Aveau apă, mâncare și tot ce le mai trebuia pentru multe zile, iar casa fusese construită să reziste, cu geamuri capabile să reziste la vânt de 155 mile/oră și un generator separat, în cazul în care cade curentul.

În nordul Floridei, Loius Diaz și familia sa au decis și ei să rămână acasă, dar nu pentru că pot, ci pentru că nu aveau altceva ce să facă. Aveau apă și mâncare pentru trei zile, dar banii nu le-au ajuns și de benzină. Când Diaz s-a dus la magazin să cumpere profile de lemn pentru a le pune în faţa geamurilor, nu a mai găsit nimic. În Liberty City, cartierul de afro-americani unde locuiește și unde aproape jumătate dintre rezidenţi trăiesc sub nivelul sărăciei, oamenii nu au bani nici pentru benzină sau profile de lemn, ce să mai spunem de generatoare. Pentru ei nu s-a dat ordin obligatoriu de evacuare, pentru că sunt mai în nord. O survolare a zonei arăta că doar una din cinci case prezenta semne de protecţie împotriva furtunii. În schimb, aproape fiecare proprietate din Miami Beach era protejată cu saci cu nisip și jaluzele rezistente la furtuni.

„Istoric vorbind, orașul acesta și alte instituţii mari nu răspund problemelor comunităţilor noastre, așa că ne așteptăm să stăm cel puţin trei zile după uragan fără ajutor”, explică Valencia Gunder, o activistă pentru comunităţile etnice din cartierele de afro-americani, hispanici și haitieni din Miami.

O apă și un pământ

Rugaţi-vă pentru Florida! Rugaţi-vă pentru Texas! Rugaţi-vă pentru California! Rugaţi-vă pentru Mexic! Dezastrele naturale din această vară, fie incendii masive, inundaţii severe, acum uragane și cutremure, au îngrozit lumea și au înmulţit apelurile la rugăciune. Ne gândim la acele insule din Caraibe unde visăm să ne petrecem concediile și care acum au fost puse la pământ și parcă ne dăm cumva seama că orice colţ care a rămas frumos în această lume este doar un paradis fragil. În faţa acestei conștientizări, facem ce știm mai bine, postăm un „#PrayforCaraibe”, ca să mai avem și noi unde să mergem în vacanţă, că doar într-un an se repară toate, trec toate.

Rugăciunea are putere, atunci când este sinceră și reală, nu când este un cuvânt scris pe internet sau o armă politică, rostită din gura vreunui politician care s-a creștinat peste noapte. În aceste cazuri din urmă, rugăciunea ajunge să fie o insultă la adresa lui Dumnezeu și o formă de batjocură faţă de acei oameni care chiar au nevoie de ajutor. Poate că uraganul Irma a mișcat marea din loc, dar a mișcat cu adevărat și sufletele oamenilor?

DISTRIBUIE:
Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 5 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.