Problema deșeurilor nucleare se agravează în întreaga lume – nu doar că aceste reziduuri rămân toxice pentru o perioadă de mii de ani, dar analiza instalaţiilor de depozitare a deșeurilor din șapte ţări cu energie nucleară arată că unele dintre acestea sunt aproape de saturaţie, potrivit unui raport publicat recent de organizaţia Greenpeace.

În 1959, la prima anchetă a Congresului American pe tema deșeurilor nucleare, profesorul Abel Wolman sublinia că toxicitatea acestora este mai ridicată decât a oricărui produs industrial din orice ţară a lumii.

„După mai mult de 65 de ani de la începerea utilizării civile a energiei nucleare, nicio ţară nu poate pretinde că are soluţia de a gestiona cele mai periculoase deșeuri radioactive”, declara recent Shaun Burnie, expert nuclear la Greenpeace Germania.

Raportul Greenpeace, publicat în ianuarie 2019, arată că există „un stoc mondial de circa 250.000 de tone de combustibil uzat cu nivel ridicat de radioactivitate”, repartizat în 15 ţări.

Combustibilul uzat este cel mai primejdios dintre deșeurile nucleare, arată raportul. Acesta este depozitat „în bazinele de răcire din perimetrul reactoarelor”, iar topirea parţială a centralei nucleare de la Fukushima (2011) a arătat că există un risc real de încălzire a acestor bazine.

În cele 100 de pagini ale sale, raportul critică modul în care se face gestionarea deșeurilor nucleare în Belgia, Franţa, Japonia, Suedia, Finlanda, Marea Britanie şi SUA, arătând că „nicăieri în lume nu a fost creat un sistem subteran de depozitare viabil, sigur și durabil”.

Astfel, Franţa, care are a doua cea mai mare flotă nucleară, se confruntă cu o criză puternică a deșeurilor nucleare, nefiind mai aproape de rezolvarea ei după 60 de ani de la începutul programului nuclear, susţine Greenpeace. Aglomerarea acestor deșeuri le va provoca generaţiilor viitoare o problemă pe cât de gravă, pe atât de insolvabilă, dacă deșeurile nu sunt tratate corespunzător, iar raportul avertizează că Franţa nu dispune în acest moment de „o soluţie credibilă pe termen lung”.

Reactoarele de energie nucleară din Statele Unite au generat 30% din combustibilul nuclear uzat de la nivel global, însă investiţiile de miliarde de dolari nu au reușit să asigure un loc de depozitare sigur pentru deșeuri, combustibilul uzat fiind stocat în bazinele de răcire în proporţie de 70%, de 3-4 ori mai mult decât prevedea planul originar. Mai grav, aceste bazine de răcire nu dispun de o izolare secundară și sunt vulnerabile în faţa pericolului încălzirii.

Biroul de Responsabilitate al Guvernului SUA raporta în aprilie 2017 faptul că deșeurile nucleare „pot prezenta riscuri serioase pentru oameni și pentru mediu și reprezintă o sursă de miliarde de euro de datorii financiare pentru guvernul SUA”.

De fapt, ţările care produc energie nucleară se confruntă cu o listă lungă de probleme încă nerezolvate, precum riscul de incendiu, eșecul containerelor cu deșeuri, atacurile teroriste și creșterea preţului energiei nucleare, precizează raportul Greenpeace.

Un evantai de riscuri care creditează afirmaţia cunoscutului cercetător canadian Vaclav Smil: „Prima eră nucleară a fost un eșec deosebit de reușit.”