Cum am distrus edenul

1197

În fiecare zi, de mulţi ani, am făcut un pact cu indiferenţa, prin care am vândut paradisurile acestei lumi, pentru confortul de a arunca gunoiul pe jos și de a merge cu mașina. Acum a venit momentul să plătim.

De câţiva ani, cu ocazia mareelor de primăvară și toamnă, câteva locuri fabuloase, la care visăm că vom ajunge măcar o dată în viaţă, experimentează ce înseamnă cu adevărat încălzirea globală, care pe cei mai mulţi dintre noi ne lasă complet reci.

Bun găsit, la revedere!

Unul dintre aceste locuri este raiul celor care vor distracţie, celor care vor plaje albe și a celor care vor să investească în proprietăţi imobiliare, pe scurt: Miami. Însă primăvara și mai ales toamna, când vânturile aproape se transformă în uragane, coasta de vest se inundă de apă, cu efecte dezastruoase.

Casele și magazinele sunt inundate, viaţa în oraș este paralizată, mașinele sunt ruinate de apă de mare corozivă, care pătrunde în ele. Lucrurile nu erau așa acum opt ani de zile, povestește proprietarul unui magazin, însă de câţiva ani doar așa e. El și alţi proprietari sunt mereu pregătiţi cu pungi de plastic pe care și le înfășoară pe picioare, atunci când trebuie să iasă din magazin pe inundaţie.

Experţii au avertizat în mai multe rânduri că schimbările climatice vor crește incidenţa și intensitatea fenomenelor meteo extreme. Autorităţile, senatori republicani care nu cred în fenomenul încălzirii globale, au cheltuit 1,5 miliarde de dolari pentru a reface sistemul de canalizare, însă puţin cercetători cred că această măsură va fi eficientă pe termen lung.

„Nu cred că activitatea umană este de vină pentru schimbările climatice așa cum spun cercetătorii. Și nu cred că politicile pe care vor ca noi să le implementăm vor ajuta la ceva, ci vor distruge economia”, a declarat senatorul Marco Rubio, conform The Guardian.

Economia este însă „pompată” cu noi proiecte imobiliare (cu preţuri rușinoase), noi malluri, noi magazine de fiţe. În tot acest timp, guvernatorul nu bagă în seamă faptul că nicio suprafaţă nu se ridică mai sus de 180 cm deasupra nivelului mării și că din totalul de 4,2 milioane de americani care trăiesc chiar mai jos de atât, 2,4 milioane locuiesc în sudul Floridei. Scenariul despre care avertizează cercetătorii locali este devastator, însă toată lumea care ar putea face ceva în această privinţă îl ignoră.

Distrugerea unui paradis

Autorităţile din Miami ar face mai bine să ia exemplu de la un mult mai umil paradis turistic, unde situaţia a ajuns critică: Kiribati, din Pacific. Încălzirea globală a distrus casele și principala sursă de venit a locuitorilor, iar acum va trebui să fie evacuaţi cu totul.

Președintele Anote Tong așteaptă ca Parlamentul din Fiji să aprobe planurile de cumpărare a unei bucăţi din insula Vanau Levu, unde să fie mutaţi cei 103.000 de rezidenţi din Kiribati. Se așteaptă ca insula să devină nelocuibilă în următorii 20, 30 de ani, însă pentru locuitorii din Kiribati situaţia a devenit deja insuportabilă. Nivelul mării crește cu 1,2 cm pe an, de patru ori mai repede decât media globală, ceea ce provoacă inundaţii severe primăvara, când mareele le inundă casele și le distrug afacerile, scrie Quartz.

Inundaţiile au dus la creșterea nivelului de sare din sol, care a provocat daune recoltelor și a contaminat sursele de apă proaspătă. Mai departe, încălzirea apelor oceanice a dus la albirea coralilor, distrugând ecosistemele formate la recifurile de corali și alungând peștii din zonă. Pe scurt, rezidenţii din Kiribati nu mai au nici siguranţa hranei.

Alte zone de risc

Odată cu creșterea nivelului mării și a ploilor severe, în Londra se iau măsuri pentru a se reface sistemul de apărare antiinundaţie, realizat odinioară din cauza riscului de deversare a Tamisei.

Olandezii, consideraţi maeștrii ingineriei antiinundaţie, au adoptat o atitudine „trăiește cu apa, nu lupta împotriva ei.”. Pe lângă barajele și barierele care apără de ani de zile populaţia aflată la doar un metru deasupra nivelului mării, acum se lucrează la proiecte inovatoare, precum „casele de pe apă” din Amsterdam.

Maldive este un alt paradis grav ameninţat de creștea nivelului mării. Din cele 1.192 de insule, mai mult de 80% se află la nici un metru deasupra nivelului mării. În consecinţă, guvernul alocă un buget special pentru achiziţionarea unor terenuri unde să poată reloca populaţia, dacă insulele vor ajunge de nelocuit.

Bangladeshul este una dintre ţările cele mai des măturate de ape, aproape 20% din suprafaţă fiind inundată anual, când cele trei râuri principale care se varsă în Gange ies din matcă. Fiind una dintre ţările cele mai slab dezvoltate, autorităţile nu au buget pentru tehnologiile la care apelează alte ţări și trebuie să dezvolte metode mai ingenioase, precum ridicarea caselor pe un fel de picioroange.

Statul american California a luat o decizie în premieră, anunţând restricţionarea apei potabile pentru toţi locuitorii. Lacul artificial Mead din Nevada, principala resursă de apă potabilă ce se trage din râul Colorado, a scăzut după trei ani de secetă la cel mai mic nivel de la crearea lui. De asemenea, lacul Oroville a scăzut la o capacitate de doar 39%. Prin urmare, autorităţile vor impune noi reguli de folosire a apei, iar oricine va fi prins udând gazonul sau spălând mașina va fi amendat cu 500 de dolari.

De ce nu credem în încălzirea globală

Este greu să crezi în ceva, orice, care nu este palpabil, despre care nu există date sigure, care nu este complet măsurabil. Cu toate cercetările care s-au făcut, experţii nu au încă o imagine clară și corectă despre fenomenul încălzirii globale, despre cauzele și efectele lui.

Credinţa vine și mai greu atunci când este vorba despre un lucru pe care poţi să îl simţi pe pielea ta și poţi spune că „nu e așa”. Și e și mai greu atunci când banii tăi se alocă în programe și politici de stopare a fenomenului, pe termene atât de lungi și cu ţinte atât de îndepărate, încât par pur și simplu irosiţi.

Cu toate astea, și dacă vrem să facem cu totul abstracţie de rapoartele îngrijorătoare, rămâne în continuare valabil faptul că în China nu se mai vede soarele din cauza poluării, în Amsterdam se construiesc case care să plutească, în statul California apa trebuie restricţionată pentru că nu mai ajunge, iar, potrivit estimărilor experţilor, schimbările climatice în UE presupun pierderi de 190 de miliarde de euro.

Deși nu este nevoie de alarmism și scenarii apocaliptice, este mare nevoie de mai mult interes și responsabilitate faţă de mediu. Măcar pentru conservarea spaţiului în care ne petrecem toată ziua, iar unii toată viaţa, ar trebui să adoptăm măcar niște politici personale de ecologism.