Apropierea de moarte întărește convingerile religioase (studiu)

199

Moartea poate avea un efect profund asupra convingerilor religioase ale unei persoane, susţine un studiu publicat în Personality and Social Psychology Bulletin.

Potrivit autorilor, conștientizarea apropierii momentului morţii poate nu doar să consolideze convingerile religioase ale unei persoane ci, de asemenea, poate să crească nivelul de respingere a altor religii. Aceiași cercetători au descoperit că aluziile cu privire la moarte nu au efect în rândul ateilor, dar îi motivează pe agnostici să încline spre religiozitate.

Cercetările autorilor au relevat că religia îi poate ajuta pe oameni să conștientizeze iminenţa morţii fiind, în același timp, consolaţi de credinţa într-o viaţă și o lume mai bună, după moarte. Principiul din spatele acestei funcţii a religiei este discutat de teoria managementului fricii (TMT). Aceasta pune pe seama fricii de moarte întreg comportamentul uman și susţine că anumite componente ale societăţii există datorită acestei frici. Potrivit acestei teorii, fiecare om are o perspectivă defensivă în faţa morţii – fie că este vorba de o credinţă religioasă sau de ateism – care îi servește drept ghid și îi modelează raportarea la o entitate superioară ei.

Diagnosticul fatal care descoperă sensul vieţii

Povestea lui Ed Dobson, așa cum este relatată de jurnalistul CNN, Dan Merica pare, cel puţin iniţial, să fie o excepţie de la regula identificată de studiul amintit.

Diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică (SLA) acum 11 ani (când doctorii i-au mai dat 6 ani de viaţă), Ed vedea lucrurile în alb și negru, știa care este scopul lui în viaţă, știa cum să îl împlinească, știa toate răspunsurile. După diagnostic, spune el, nu a mai știut nimic.

Se spune despre Blaise Pascal că ar fi autorul aforismului „tot ce știu este că voi muri în curând”. Imediat după aflarea veștii că suferă de o boală incurabilă, aceasta a fost singura certitudine a lui Ed, fost pastor.

După ani de zile de studiu bliblic și de predicat, Ed s-a mirat de propria reacţie în faţa veștii că va muri. „Înainte mă gândeam că dacă o să aflu că urmează să mor curând, o să citesc cu adevărat Biblia și o să mă rog cu adevărat. Dar, în realitate, abia puteam să deschid Biblia sau să mă rog. Devii atât de preocupat cu circumstanţele tale, încât pierzi perspectiva”, povestește Ed.

Momentul de cotitură a fost chiar acesta. Conștientizând că nu mai are nimic sigur în viaţă, Ed și-a dat seama că singura lui certitudine este Christos.

Cancerul m-a făcut mai bun

Și povestea pastorului Joshua McKeown este o mărturie a consolării active pe care o poate aduce credinţa. Pastorul Joshua McKeown e convins că diagnosticul său a fost „un dar de la Dumnezeu”. Deşi mărturiseşte că „cineva s-a supărat mai ieri pe mine că am spus asta”, McKeown s-a declarat sigur de necesitatea de a folosi acest “dar” pentru a-i ajuta pe ceilalţi.

„Cancerul m-a făcut un părinte mai bun, un soţ mai bun şi un pastor mai bun”, a declarat McKeown, lider de tineret în Biserica United Brethren in Christ, din SUA. „Apreciez totul mult mai mult, de exemplu timpul pe care îl petrec cu soţia şi copiii mei”, a mai spus pastorul. „Lucrurile care mă deranjau înainte, acum nu mi se mai par un capăt de ţară.”

Julie, soţia pastorului, a declarat pentru News Journal Online că atitudinea soţului ei şi credinţa personală o ajută să îşi păstreze speranţa. Ea a spus jurnaliştilor că soţul ei îi învaţă pe medicii lui tot atât de mult pe cât ei îl învaţă pe el. „Îl numesc ‘Manualul'”, a mărturisit femeia, care declară că „fără Dumnezeu, nu aş fi putut fi cine sunt.”

Vechea opinie potrivit căreia oamenii Îl caută pe Dumnezeu mai ales când circumstanţele vieţii lor sunt dificile este confirmată și de un alt studiu publicat în Personality and Social Psychology. Potrivit psihologului Ed Diener, de la Universitatea din Illinois, autor al acestui studiu, „Circumstanţele prezic religiozitatea. Circumstanţele dificile îi conduc pe oameni într-o mai mare măsură spre religie. Iar în societăţile religioase și în circumstanţe dificile, oamenii religioși sunt mai fericiţi decât cei nereligioși.”

Îndreptarea către religie în circumstanţe dificile nu este echivalentul resemnării. O dovedește o cercetare care a descoperit că persoanele care suferă de cancer şi care cred că viaţa lor „este în mâinile lui Dumnezeu”, sunt mult mai dispuse să încerce forme de tratament care ar putea să contribuie la prelungirea vieţii lor. Cei care cred în Dumnezeu sunt înclinaţi să creadă că Acesta îi încurajează să facă tot ce se poate pentru a-şi prelungi durata vieţii.