Când fondatorii spitalului universitar din Loma Linda (California, SUA) i-au așezat temelia, scopul lor era unul oarecum paradoxal. Creștini până în măduva oaselor, și adventiști pe deasupra (adică animaţi de credinţa că Hristos va reveni foarte curând pentru a încheia această istorie și a le deschide celor mântuiţi porţile veșniciei), ei au construit un ecou cuvintelor atribuite marelui reformator Martin Luther: „Dacă aș ști că mâine vine sfârșitul lumii, astăzi aș sădi un pom.”

Pomul a fost înlocuit cu o instituţie care să formeze misionari medicali, adică medici și asistente care nu doar să ajute la vindecarea fizică a celor care aveau vreo afecţiune, ci să contribuie și la vindecarea lor sufletească. Iar întârzierea revenirii lui Hristos a făcut ca acest pom să aducă roade care îi fascinează astăzi chiar și pe cei care le-au cultivat.

Sub umbrela spitalului universitar se desfășoară, finanţată de guvernul american, o amplă cercetare pe termen lung, alcătuită din trei studii principale, fiecare având propriile substudii, privind efectele principiilor adventiste asupra sănătăţii. Primul studiu, care a urmărit ce efect au principiile sanitare adventiste asupra sănătăţii, a început în anul 1960 și a avut peste 22.000 de participanţi, majoritatea din statul american California. În urma celor 5 ani de cercetare oficială și a celor 25 de continuare neoficială, studiul a scos la iveală faptul că bărbaţii adventiști trăiesc cu 6,2 ani mai mult decât cei de altă confesiune, în timp ce femeile au un avantaj de 3,7 ani. Mai mult, rata decesului din pricina oricărui tip de cancer era cu 40% mai mic pentru bărbaţii adventiști și cu 24% mai mic pentru femeile adventiste. Procentele erau comparate cu statistici ale Societăţii Americane de Cancer. Defalcat, populaţia adventistă avea un risc de dezvoltare a cancerului pulmonar cu 79% mai mic decât populaţia generală californiană. Riscul de cancer colorectal era cu 38% mai mic, cel de cancer la sân – cu 15% mai mic, iar riscul de boli coronariene – cu 34% mai mic la bărbaţi și cu 2% mai mic la femei.

Aceste date i-au făcut pe cercetători să se întrebe care sunt exact acele obiceiuri adventiste ce reușesc să asigure o astfel de protecţie. Așa că a fost elaborat un al doilea studiu, tot în zona Californiei, care a evidenţiat cinci dintre obiceiurile sănătoase promovate de adventiști de-a lungul existenţei acestei biserici, care pot crește speranţa de viaţă chiar și cu 10 ani: abstinenţa de la tutun; alimentaţia bazată pe plante; consumul regulat, săptămânal, de oleaginoase; exerciţiul fizic regulat și menţinerea unei greutăţi normale a corpului. Așa s-a descoperit, de pildă, că riscul de a suferi un infarct scade cu până la 50% dacă mâncăm nuci de mai multe ori pe săptămână și cu 45% dacă mâncăm pâine integrală în loc de pâine albă. A bea 5 sau mai multe pahare de apă zilnic poate contribui de asemenea la o reducere cu 50% a riscului de a dezvolta o boală coronariană, în timp ce consumul de lapte de soia mai mult de o dată pe zi ar putea reduce cu 70% riscul de cancer de prostată. Chiar și ceva atât de simplu precum consumul regulat de roșii a dus la o reducere cu 40% a incidenţei acestui tip de cancer.

Însă aceste descoperiri nu au făcut decât să le deschidă cercetătorilor apetitul pentru a sonda și mai adânc efectele obiceiurilor de stil de viaţă ale adventiștilor. Așa se face că, în anul 2002, a fost demarat un studiu, aflat încă în desfășurare, pe o paletă mult mai largă de subiecţi adventiști, atât din Statele Unite, cât și din Canada. Peste 96.000 de participanţi au fost incluși în acest studiu, care a reușit deja să dovedească faptul că vegetarianismul are un potenţial substanţial de protecţie împotriva obezităţii, a diabetului de tip 2 și a dereglărilor metabolice care alcătuiesc sindromul metabolic.

Am dorit însă să aflăm mai multe informaţii, așa că am mers direct la sursă, discutând cu unul dintre principalii cercetători implicaţi în desfășurarea acestui studiu, dr. Michael J. Orlich, directorul programului de rezidenţiat în medicină preventivă din cadrul Școlii de Medicină de la Universitatea din Loma Linda. Dr. Orlich are o dublă pregătire formală, în domeniul medicinei de familie și al medicinei preventive, iar în prezent este doctorand în epidemiologie. Înainte să vină la Loma Linda a activat în cadrul Clinicii NEWSTART a Centrului Weimar pentru Sănătate și Educaţie, iar la momentul actual investighează impactul anumitor factori de stil de viaţă asupra mortalităţii.

Domnule dr. Orlich, care este exact misiunea Departamentului de Studii privind Sănătatea Adventistă (Adventist Health Studies, AHS), în cadrul căruia activaţi ca cercetător?

Ne folosim de aspectele unice ale populaţiei adventiste pentru a încerca să înţelegem și să aflăm ce obiceiuri alimentare ar putea avea consecinţe pe termen lung asupra vieţii tuturor oamenilor. Adventiștii sunt o populaţie unică, în sensul că, în general, au un stil de viaţă într-o mare măsură diferit de stilul de viaţă tipic, al majorităţii: rată foarte scăzută a fumatului, rată foarte scăzută a consumului de alcool și proporţie ridicată (în raport cu populaţia generală) de membri care au o dietă vegetariană sau aproape vegetariană. Pentru cercetători, această populaţie este foarte atractivă, deoarece, cu ajutorul ei, putem studia efectele unor obiceiuri de alimentaţie și de stil de viaţă, precum consumul de carne, consumul de legume, fără ca rezultatele să fie influenţate de consumul de tutun sau de alcool.

Când spuneţi „pentru cercetători” înţeleg că nu vă referiţi strict la cercetătorii adventiști. În ce măsură sunt de interes general rezultatele studiilor efectuate de AHS?

Studiul actual a fost finanţat de Institutul Naţional al Cancerului, care este interesat să descopere dacă există legături între unele alimente și anumite tipuri de cancer. Obţinerea acestor fonduri este un proces competitiv: se depune o cerere, care este apoi revizuită de experţi în domeniu. Așa că reușita asigurării de fonduri este o garanţie a interesului pe care comunitatea știinţifică îl are pentru rezultatele cercetării noastre. Datorită proporţiei semnificative de vegetarieni în rândul populaţiei adventiste, studiul legat de efectele alimentaţiei vegetariene asupra sănătăţii a putut contribui foarte mult la ceea ce se știe astăzi știinţific despre efectele vegetarianismului. Interesul comunităţii știinţifice a fost deci semnificativ. De aceea și studiul nostru încă mai sondează informaţii la 50 de ani de la demararea lui.

Deși au trecut 50 de ani, când și când se mai aude un ecou metodologic. Cum răspundeţi criticilor care reproșează studiului că își sabotează concluziile fiindcă se bazează pe date privind rezidenţii din Loma Linda, care s-ar putea să nu genereze o populaţie longevivă, ci doar să o atragă – să fie o zonă atractivă pentru decanii de vârstă –, prin urmare să aibă doar aparenţa unui epicentru al longevităţii?

Subiecţii noștri sunt, de fapt, răspândiţi pe întreg teritoriul Statelor Unite. Mai mult, o parte semnificativă dintre ei sunt rezidenţi canadieni. E adevărat că studiul tinde să se concentreze mai ales pe zone în care există populaţii mai mari de adventiști. De exemplu, în zona sud-estică a Californiei există un număr relativ mare de adventiști, dar la fel se întâmplă și în sudul Floridei. Per ansamblu, avem participanţi din toate cele 50 de state.

E drept că Loma Linda a fost considerată, de-a lungul timpului, un hotspot (focar, n.r.) al longevităţii, o „zonă albastră”, cum a fost supranumită. Însă aceasta este doar o scurtătură pe care au folosit-o jurnaliștii pentru a se referi la primul nostru studiu, care a avut circa 30.000 de participanţi din întregul stat California. Studiul acela s-a concentrat pe longevitatea adventiștilor, însă studiul nostru actual are o bază de subiecţi de trei ori mai mare, de pe tot teritoriul SUA, și nu încearcă să facă estimări privind longevitatea, ci doar să analizeze impactul anumitor factori asupra mortalităţii, ceea ce este înrudit cu longevitatea, dar nu este același lucru. Rezultatele noastre sunt relevante pentru întreaga populaţie adventistă, nu doar local, pentru Loma Linda.

Dumneavoastră cum vă raportaţi, la nivel personal, la aceste studii? V-au influenţat în vreun fel viaţa?

Când eram tânăr – cred că aveam cam 13 ani –, tatăl meu a avut un infarct și a trebuit să sufere mai multe operaţii coronariene, care l-au împins să își schimbe destul de mult alimentaţia pentru a încerca să prevină alte viitoare atacuri de cord. Cred că acest lucru m-a motivat să mă apropii de domeniul sănătăţii, la fel ca și cărţile despre stilul de viaţă, nutriţie și forma fizică, pe care le-am citit în perioada aceea. Îmi amintesc că tot atunci am citit în publicaţiile Bisericii Adventiste câteva dintre primele rezultate care apăreau în urma studiului AHS 1, ceea ce m-a convins să devin eu însumi vegetarian. Apoi am fost, timp de 10 ani, vegan. (Acum sunt ovo-lacto-vegetarian.) Apoi au venit și descoperirile despre efectele benefice ale nucilor (oleaginoaselor), pe care le includ astăzi în mod intenţionat în regimul meu. Și sunt mereu la curent cu ce descoperă colegii mei, mai ales în zona legată de efectele anumitor alimente în prevenirea cancerului. E important să recunosc că studiul nostru, ca oricare alt studiu, are și limitările sale. De aceea este o provocare pentru mine ca, după revizuirea unui volum uriaș de literatură de specialitate privind nutriţia, sănătatea și stilul de viaţă ca întreg, să reușesc să găsesc sensul în care aceste studii se pot armoniza, ca să pot face alegerile cele mai bune cu putinţă. Deci da, aceste studii au avut un impact considerabil asupra mea și probabil vor mai avea, pe măsură ce continuu.

Chiar e dificil pentru un om de știinţă să își găsească răspunsurile?

Este o provocare chiar și pentru cercetătorii din domeniu, pentru cei care profesează în domeniul nutriţiei, pentru medici, să răspundă la întrebări legate de modul în care niște aspecte specifice ale alimentaţiei mele vor afecta riscul meu de a face cancer sau alte boli peste zeci de ani. E foarte greu să elaborezi studii care să răspundă la aceste întrebări în mod concludent, definitiv. Și există multe provocări la nivel metodologic, așa că lucrul acesta tinde să fie destul de frustrant pentru toată lumea, dar și pentru comunitatea știinţifică, ce pare să obţină multe rezultate aflate în contradicţie. Însă multe lucruri se clarifică în timp și, în prezent, avem cu siguranţă certitudini privind multe dintre alegerile importante pe care le putem face pentru sănătatea noastră și care pot avea un impact semnificativ. Însă încă există lucruri despre alimentaţie și sănătate pe care nu le știm, întrebări la care nu avem încă un răspuns concludent. Întrebări legate de efectele unor alimente specifice, despre componente specifice ale unor alimente.

În unele cercuri din România se discută despre o nouā abordare a alimentaţiei, bazată pe respingerea zahărului din orice sursă: atât cel procesat, cât și cel pe care îl obţinem prin consumul de fructe – fructoza. Care credeţi că este baza știinţifică pentru o astfel de recomandare și cum să ne raportăm la ea?

Există numeroase trenduri în alimentaţie și diete la modă care sunt promovate în media. Unele poate sunt mai bune decât altele. Multe dintre ele sunt poate mai bune decât dieta standard, de proastă calitate, adoptată în Occident. Însă chestiunea consumului de zahăr a început cu siguranţă să fie mai atent analizată în ultima vreme. Mai multe publicaţii au adus recent la lumină faptul că, în urmă cu câteva decenii, industria zahărului a încercat să influenţeze anumiţi cercetători știinţifici să își concentreze munca de cercetare mai mult în zona impactului alimentaţiei cu aport crescut de grăsime, astfel încât mesajele care ajung în sfera publică să vizeze mai mult acest aspect al alimentaţiei.

În ultima vreme însă, tot mai mulţi oameni de știinţă se concentrează pe efectele consumului de zahăr. Și cred că este limpede pentru oricine că alimentaţia general adoptată în Statele Unite este una care are o problemă majoră cu excesul de zahăr – cel puţin din perspectiva acumulării de calorii goale, dar posibil și ca urmare a sistemului de metabolizare a fructozei. Zahărul „de masă”, acela pe care îl consumăm în mod obișnuit, este alcătuit din glucoză, fructoză și zaharoză (sucroză). Fructoza se găsește în mod natural în fructe, este un compus dulce și este metabolizată diferit faţă de glucoză. Aceasta poate duce la depuneri de grăsime în ficat și poate contribui la dezvoltarea unei anume rezistenţe la insulină, provocând probleme cu metabolismul lipidelor și al colesterolului. Așadar există anumite probleme care se asociază cu excesul de fructoză. Însă, dacă le lăsăm pe acestea deoparte, cel puţin aportul de calorii goale este o problemă majoră care duce la apariţia obezităţii și a bolilor asociate acesteia. De aceea, reducerea aportului de zahăr este, pentru majoritatea oamenilor, un scop foarte lăudabil.

În privinţa fructozei însă, există o diferenţă semnificativă. Ar trebui să mâncăm o grămadă de mere pentru a ne apropia cât de cât de cantitatea de fructoză cuprinsă într-un baton de ciocolată sau într-o îngheţată. Sucul de fructe poate, într-adevăr, să ridice probleme. Mai ales dacă este consumat în cantităţi mari. Puţin suc de fructe la o masă probabil nu va face rău celor mai mulţi oameni. Însă foarte mulţi oameni au fost educaţi să consume suc de fructe ca înlocuitor pentru apă. Iar asta poate presupune o doză foarte ridicată de fructoză.

Cu toate acestea, a promova evitarea aportului de fructe nu este o idee prea bună. Pentru majoritatea oamenilor, consumul de fructe este parte dintr-o dietă foarte sănătoasă ce poate fi compatibilă cu scăderea în greutate, cu evitarea diabetului și cu toate celelalte probleme cu privire la care se îngrijorează oamenii atunci când vine vorba de consumul de zahăr. Dar evitarea zaharurilor adăugate, a zahărului de masă, evitarea băuturilor îndulcite și a alimentelor cu o concentraţie foarte ridicată de zahăr, precum sucul de fructe, este o idee foarte bună pentru cei mai mulţi oameni. Deci zahărul adăugat ar fi problema pe care să ne concentrăm, nu zahărul natural din fructe. În Statele Unite se discută chiar despre segmentarea fișelor de ingrediente astfel încât să fie evidenţiate zaharurile adăugate, iar oamenii să le poată identifica mai bine pentru a le putea evita.

Această măsură îi va ajuta, cu siguranţă, pe cei mai informaţi. Însă cum i-aţi sfătui pe oamenii fără cunoștinţe știinţifice să sorteze informaţiile privind alimentaţia, dat fiind bombardamentul de informaţie la care suntem supuși astăzi?

Știţi cum e, oamenii au încercat să trăiască sănătos și să mănânce sănătos de mii de ani încoace, încă de dinainte să existe oameni de știinţă care să dorească să bată niște lucruri în cuie. Foarte utilă este o oarecare doză de bun-simţ; lucrurile care sunt recomandate de mult timp sau la o scară largă ajută mult, lucruri simple precum a avea grijă că nu consumi un exces de hrană, să îţi verifici porţiile, să îţi ţii sub control greutatea, să faci sport în mod regulat, să mănânci mâncare cât mai integrală sau cât mai aproape de starea ei naturală, evitând mâncărurile foarte procesate – ca acelea care sunt peste tot în jurul nostru. Să mănânci o varietate cât mai mare de alimente integrale: fructe, legume, oleaginoase și cereale integrale. Toate acestea contribuie la menţinerea unei alimentaţii foarte sănătoase.