Cum te poate ajuta credinţa să devii profesionist în munca ta?

619

Munca e muncă, iar credinţa e credinţă. Una se întâmplă în timpul săptămânii și ne consumă tot timpul. Cealaltă își are locul ei, bine delimitat în timp și spaţiu: final de săptămână, biserică. Cei mai mulţi dintre noi lucrăm cu acest sistem dual, justificând că trebuie să ne asigurăm traiul cumva. Teologul Timothy Keller arată însă că putem extrage cel puţin cinci beneficii majore dacă renunţăm la graniţa dintre viaţa profesională și cea spirituală.

Oamenii care lasă credinţa să le influenţeze conduita la locul de muncă sunt mai degrabă o excepţie în societatea momentului. Unii ar spune „din fericire”, gândindu-se la extremiști, alţii ar spune „din păcate”, gândindu-se la cazurile de încălcare a dreptului la exprimarea liberă a religiei.

Dincolo de aceste exemple la poli opuși, există oameni care se întreabă sincer cum poate credinţa să le influenţeze vocaţia și de ce ar trebui să permită credinţei să se infiltreze în viaţa lor profesională. Acestora, pastorul prezbiterian Timothy Keller, care slujește o biserică frecventată săptămânal de circa 5.000 de credincioși, le răspunde sintetizând cinci mari domenii de influenţă a credinţei.

Prima întrebare pe care trebuie să ne-o adresăm nouă înșine atunci când ne evaluăm vocaţia, spune Keller, este „care este identitatea mea primară? Aceea de creștin sau aceea de profesionist în domeniul x?” Keller susţine că identitatea de creștin trebuie să o subordoneze pe cea de profesionist, pentru că o răsturnare a acestei ierarhii ar aduce dezavantaje în primul rând credinciosului.

Credinţa îţi dă un echilibru fără de care munca te-ar distruge

Un loc de muncă nu te va împlini decât dacă îl poţi integra într-un sens mai amplu, o „poveste” care să conţină sensul și direcţia muncii tale, consideră Keller. Iar povestea vieţii unui creștin este povestea reconstruirii chipului lui Dumnezeu în om, ceea ce de multe ori va așeza valorile în viaţa creștinului după alte priorităţi decât cele ale unei persoane secularizate. Lucrul acesta poate genera tensiuni (interioare sau cu cei din jur), de aceea e important să îţi stabilești de la început ce loc va ocupa credinţa în raport cu munca pe care o faci.

E important să asimilezi ideea că nu munca ta îţi dictează valoarea personală. Munca este un instrument, nu un scop în sine. Și e mai sănătos să fie așa, pentru că, dacă identitatea ta e munca ta, și eșuezi, lucrul acesta îţi va distruge stima de sine. Contraintuitiv, același lucru se va întâmpla și dacă ai succes. (Vei crede că, fiindcă ai reușit într-un domeniu, vei reuși în toate; și nu este așa.)

Keller povestește experienţa unui scriitor care mărturisea că își bazase întreaga stimă de sine pe calităţile lui de scriitor și, de aceea, după ce scria ceva, nu putea citi acea lucrare pentru că știa că nu o va putea vedea obiectiv: „trebuia să fie bună” pentru ca el însuși să se poată vedea drept bun și valoros.

Credinţa reușește să inspire echilibru și să te ajute să nu ai o identitate distorsionată, să ai un simţământ profund și stabil al valorii propriei tale persoane, fiindcă fundamentul ei nu este comportamentul tău. Ci dragostea lui Dumnezeu pentru tine. Nu ceea ce faci tu îţi dictează valoarea, ci dragostea lui Dumnezeu, care nu a reţinut nicio favoare pe care putea să ţi-o facă (oferindu-L chiar pe Fiul Lui), sublinia pastorul.

Credinţa îţi dă demnitatea care face chiar și munca neplăcută să fie plăcută

Un creștin, spune Keller, va vedea în munca lui „o prelungire a mâinii lui Dumnezeu”. Adică prin activitatea ta, Dumnezeu lucrează în vieţile oamenilor; orice muncă făcută bine este muncă în serviciul lui Dumnezeu.

Activitatea profesională, în orice domeniu ar fi ea, presupune să faci alegeri. Însă paleta de opţiuni pe care o oferă societatea nu respectă un cod deontologic. Nici nu ar avea cum. Credinţa oferă un reper moral, în absenţa căruia munca ar putea deveni un factor care corupe spiritual.

De asemenea, prin faptul că ajută la construirea unei viziuni despre lume, credinţa îţi dă imaginea de ansamblu care te ajută să îţi faci meseria bine.

Orice muncă făcută bine este munca lui Dumnezeu, dar există meserii în care trebuie să lași imaginea de ansamblu creștină să modeleze implicaţiile activităţii tale profesionale. Dacă muncești la drumuri și poduri, o muncă bine făcută este să faci bine drumurile și podurile. Dacă jobul tău e să pilotezi avioane, a-ţi face meseria creștinește înseamnă să aterizezi în siguranţă. Dar cum faci când ești educatoare? Sau scenarist? Ce mai înseamnă atunci munca făcută creștinește?

Răspunsul nu va veni simplu, ci va presupune ajustarea principiilor la practică, proces care nu e lipsit niciodată de greșeli. Însă credinţa oferă speranţă atunci când te confrunţi cu limitările tale (sau ale mediului) și nu îţi poţi atinge idealurile în muncă.