Dezamăgitor de puţini creștini practicanţi care etichetează credinţa drept „foarte importantă” pentru viaţa lor trăiesc într-un mediu familial „vibrant din punct de vedere spiritual”, arată un sondaj Barna realizat pe 2.347 de subiecţi.
E una să declari în mod public că ai valori spirituale foarte robuste și e altceva să le și exprimi în mod constant acasă la tine – aceasta este concluzia care se desprinde din studiul realizat de organizaţia Barna Group.
Investigaţia s-a concentrat doar asupra adulţilor și adolescenţilor care s-au declarat a fi creștini practicanţi (cei care participaseră la cel puţin un serviciu religios în ultima lună, declarând în același timp că sunt foarte atașaţi de credinţa lor) și care locuiau împreună cu familia.
Pentru a analiza modul în care subiecţii își trăiau credinţa în mijlocul familiei, studiul a urmărit trei elemente: practicile spirituale (rugăciunea în familie și cititul Bibliei împreună o dată pe săptămână), conversaţiile spirituale (cel puţin o discuţie săptămânală despre Dumnezeu) și ospitalitatea (primirea oaspeţilor din afara familiei cel puţin de câteva ori pe lună).
Cercetătorii au constatat că 28% dintre creștinii incluși în studiu nu bifează nici măcar unul din acești factori în familiile lor, iar 33% trăiesc în case unde se recurge doar la practicile spirituale și conversaţiile spirituale. În același timp, 14% dintre subiecţi au declarat că familiile lor practică doar ospitalitatea.
Pe de altă parte, „gospodăriile cu o spiritualitate vibrantă se remarcă prin faptul că petrec timp de calitate atât cu colegii, cât și cu membrii familiei extinse”, se menţionează în studiu.
Aceste familii iau micul dejun (63%) sau cina (75%) împreună, vorbesc despre sentimentele lor aproape zilnic (59%), rezolvă împreună sarcinile domestice (34%) și găzduiesc întâlniri familiale (68%).
Rezultatele studiului reprezintă o provocare pentru creștinii care nu-și trăiesc credinţa acasă, dar mai ales pentru părinţi, întrucât „ceea ce vedem în credinţa adolescenţilor noștri este o imagine în oglindă a credinţei noastre”, după cum sublinia pastorul David Anderson.
Trăirea credinţei tale este cea mai bună reclamă pe care o poţi face Evangheliei veșnice, punctează și autoarea creștină Darla Noble, accentuând ideea că, deși este substantiv din punct de vedere gramatical, credinţa rămâne, în viziunea creștină, un verb, adică „un apel la acţiune”.
