Cum să te pregătești pentru a-ţi apăra credinţa

932

Nu cu mult timp în urmă, creștinismul era la mare căutare. Până și proprietarii de sclavi le citeau acestora din Biblie, pentru a nu fi lipsiţi de cunoștinţele religioase. Acum însă la mare căutare sunt ateismul și relativismul. Cu toate astea, în 1 Petru 3:15 scrie: „Fiţi întotdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe și teamă." Cum ne putem pregăti pentru a răspunde?

Creștinism vs ateism

„Oamenii din Statele Unite încă mai cred în Dumnezeu, dar relativismul religios este socotit înţelepciunea la modă. Iisus Christos a devenit incorect politic, iar creștinii acum sunt netoleraţi, văzuţi ca imorali și bigoţi, pentru că nu sunt destul de deschiși la minte”, spune autorul creștin William Lane Craig într-un interviu pentru Christian Post. Craig este autorul cărţii On Guard, o carte de apologetică, care este intenţionată a fi un manual pentru cei care caută să apere viziunea creștină asupra lumii.

Un lucru destul de greu de făcut pentru un creștin de rând, care poate nu a studiat teologia și nici nu a făcut studii de apologetică. În unele societăţi, precum cea americană sau japoneză, contextul cultural de astăzi dictează că ateismul este adevărat și creștinismul este fals, iar creștinii sunt chemaţi „să dovedească” că nu este așa. Chiar și ultima dezbatere, organizată săptămâna trecută între evoluţionistul Bill Nye și creaţionistul Ken Ham, fondatorul Muzeului Creaţiei, arată cât de intensă este lupta ateilor pentru a demonta o dată și pentru totdeauna creștinismul.

Iar argumentele lor nu sunt ușor de combătut de către oricine. Filosofia este complicată, știinţa este complicată, apologetica și istoria sunt complicate, iar combaterea ateismului presupune să ţii minte sute de informaţii, să ai argumente pentru „imaginea de ansamblu”, dar și pentru detalii specifice. Este ceva de speriat pentru mulţi creștini, dar Carson Weitnauer scrie pe blogul său că se poate și oferă și niște sfaturi clare.

Ce trebuie să faci în primul rând este să stăpânești bazele subiectului, să „știi cu ce se mănâncă”. Abia apoi poţi să te specializezi pe anumite subiecte sau întrebări, precum geneza omenirii, învierea lui Iisus sau Apocalipsa. Cel mai bine ar fi să te specializezi în funcţie de abilităţile tale raţionale. Dacă îţi place filosofia sau logica, citește autori apologetici care folosesc astfel de argumente. Dacă îţi plac istoria și datele clare te poţi specializa pe autori care prezintă dovezile istorice și arheologice care arată că Biblia este adevărată. Dacă îţi plac limbile străine și literatura te poţi concentra pe hermeneutică și așa mai departe.

Pe internet există nenumărate resurse gratuite care te pot ajuta în acest demers: Apologetics315, The Poached Egg, Stand to Reason, Ravi Zacharias International Ministries, C.S. Lewis Institute, Reasonable Faith, Cold-Case Christianity, sau Christian Apologetics Alliance.

Religia ta și religia mea

Unul dintre cei mai vocali tineri activiști din capitala Irakului, care folosește un pseudonim pentru propria protecţie, este descris drept „convertorul din Bagdad”. Misiunea pe care și-a asumat-o, în ciuda tabuurilor și a pericolelor, este să le arate și altor tineri „lumina ateismului”.

Tânărul a cercetat de mic Coranul și a descoperit că este la fel ca alte încă 1.100 de religii care susţin că deţin adevărul absolut. Așadar, inginerul de 22 de ani a hotărât că cel mai bine este să fii ateu. De ce? Pentru că nu a putut să aleagă. Pentru că dintr-o 1.100 de religii nu a putut găsi una al cărei adevăr să îi schimbe viaţa.

Toate religiile conduc la Dumnezeu, dar dumnezeul spre care conduc ele nu este întotdeauna același, scrie Nicu Butoi, în ediţia din februarie a revistei Semnele timpului. Ceea ce îi diferenţiază este reprezentarea pe care o au despre dumnezeul lor. „După cum moștenirea genetică dictează cursul vieţii biologice, imaginea pe care omul o are despre dumnezeul lui îi dictează cursul vieţii spirituale și morale. Omul va trăi după chipul și asemănarea dumnezeului la care se închină și va deveni tot mai mult asemenea lui.” Principiul acesta are aplicabilitate generală, fie că vorbim de păgânismul tribal, de religiile monoteiste, de ateism sau de oricare altă religie, fie că vorbim de idolii moderni ai lumii secularizate- sexualitatea, banii, puterea, celebritatea etc.

Religia „adevărată” are două roluri, scrie Nicu Butoi. Primul rol este să să-l conducă pe credincios la Singurul care poate mântui. „Nicio religie în sine nu poate să mântuiască. Ea nu are această menire și nici puterea de a o pune în practică, dar îl poate conduce pe om la un anume dumnezeu.” În schimb, la adevăratul Dumnezeu nu poate conduce decât Acela care vine de la Dumnezeu. „Adevărata religie este o Persoană, Calea, Adevărul și Viaţa”. Iar adevărata religie nu ne conduce o dată în viaţă la adevăratul Dumnezeu, ci continuă să o facă zilnic. „Este experienţa creșterii în cunoașterea care niciodată nu se consideră suficientă”, scrie Nicu Butoi.

Al doilea rol al religiei este să transpună adevărul în faptă. O religie care se rezumă doar la a enunţa ceea ce se consideră a fi adevăr fără a face ca acest adevăr să binecuvânteze lumea nu este decât echivalentul religie al demonilor, care „cred și se înfioară”, dar continuă să fie demoni. „Adevărata religie este liberă de prejudecăţi rasiale, culturale, religioase sau de orice alt fel” și este capabilă să manifeste dragostea supremă, sacrificiul ultim pentru aproapele.

Dacă nu îţi cunoști propria religie, atunci cum ai putea să o aperi? Ce ai putea să răspunzi unui străin care te întreabă despre un aspect căruia nu i-ai dat niciodată mare importanţă? Studiind aprofundat ce presupune credinţa pe care ai adoptat-o, vei găsi și care sunt cele mai „ciudate” aspecte despre care oamenii și-ar putea pune întrebări și te-ai putea specializa pe ele. De asemenea trebuie să fii conștient de mediul în care trăiești. Un creștin din America ar trebui să cerceteze punctele slabe ale ateismului, pe când un creștin din India ar trebui să se gândească la provocările intelectuale ale hinduismului. În România la ce ar trebui să ne gândim?

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.