Este nevoie de un om plin de curaj pentru a face faţă unui dictator și poate de unul chiar mai curajos pentru a ţine piept bisericii. Dietrich Bonhoeffer și-a dovedit curajul, atât din postura de pastor și teolog, cât și din cea de disident în timpul regimului nazist. Cele două roluri pot părea incompatibile cititorilor, dar ele s-au împletit în cel mai natural mod la Boenhoffer, în timp ce a ales să se opună răului chiar și cu preţul propriei vieţi.
Au trecut peste 80 de ani de când Bonhoeffer a fost ucis de regimul nazist, dar lecţiile pe care ni le predau viaţa și moartea lui sunt la fel de valoroase acum ca și în vremurile tulburi ale celei de-a doua conflagraţii mondiale.
Drumul de la gând la acţiune
Născut în 1906 într-o familie germană proeminentă (tatăl său era un cunoscut psihiatru), Bonhoeffer se potrivea perfect stereotipului arian creat de Hitler – era înalt și moștenise ochii albaștri și părul blond al mamei sale. Dar afinităţile dintre Bonhoeffer și naziști se opreau aici, la trăsăturile fizice.
La vârsta de 14 ani, Bonhoeffer decide că va deveni teolog, iar până la 21 de ani obţine un doctorat în teologie. După terminarea studiilor, slujește ca pastor asistent al unei biserici vorbitoare de limbă germană din Barcelona. Doi ani mai târziu, călătorește în Statele Unite pentru a studia, dar este dezamăgit de mediul creștin superficial pe care îl întâlnește acolo. Cu toate acestea, este impresionat de bisericile afro-americane, fiind atras de zelul și entuziasmul lor, dar și de atitudinea faţă de discriminarea rasială și problemele sociale generate de aceasta.
Întors în Germania, Bonhoeffer devine unul dintre puţinii germani care au curajul să vorbească public împotriva lui Hitler.
Curaj și discernământ în vremuri tulburi
Viziunea lui Bonhoeffer nu era una populară – mulţi creștini germani, înșelaţi de retorica lui creștină, vedeau în Hitler un salvator al naţiunii.
În interiorul bisericii, avertizările lui Bonhoeffer au avut un ecou destul de limitat. Dezamăgit de turnura pe care o luau evenimentele în ţara sa, Bonhoeffer pleacă la Londra, unde păstorește două biserici vorbitoare de germană și continuă să se exprime împotriva ororilor care aveau loc în ţara sa. Întors în Germania, este denunţat ca pacificist și dușman al statului. În 1937, revoltat de colaboraţionismul Bisericii Evanghelice, Bonhoeffer pune bazele Bisericii Mărturisitoare.
Dietrich Bonhoeffer și Mișcarea de Rezistenţă
Pe măsură ce puterea naziștilor se consolida, Bonhoeffer rămânea inflexibil în relaţia cu ei, conștient că refuzul de a-i jura credinţă lui Hitler ar putea să-l coste viaţa. În 1939, primește invitaţia de a preda în SUA și profită de această ocazie pentru a evita recrutarea și alte pericole ce-l pândeau la tot pasul. E o decizie care îi provoacă multe frământări. Odată ajuns în SUA, își dă seama că nu îi poate abandona, într-o perioadă atât de sumbră, pe cei pe care îi păstorise.
„Nu voi avea dreptul să particip la reconstrucţia vieţii creștine în Germania după război, dacă nu împart cu poporul meu încercările de acum”, scrie el.
„Creștinii din Germania se confruntă cu o alegere teribilă: fie să-și dorească înfrângerea naţiunii lor, pentru ca civilizaţia creștină să supravieţuiască, fie să dorească victoria naţiunii lor, care va duce la distrugerea civilizaţiei creștine. Știu ce alternativă trebuie să aleg, dar știu și că nu voi mai fi în siguranţă după ce voi face această alegere.”
Două săptămâni mai târziu, se află pe o navă care îl va readuce în ţară.
După izbucnirea războiului, Bonhoeffer s-a lăsat cooptat de serviciile secrete ale armatei germane care conspirau împotriva lui Hitler, găsind aici multe persoane care-i împărtășeau preocupările. Oficial, rolul pe care îl juca pastorul era acela de a folosi legăturile construite cu bisericile din afara ţării pentru a ajuta armata germană. În realitate, misiunea lui era aceea de a căuta sprijin pentru mișcarea de rezistenţă germană.
Pastorul bisericii devenise agent dublu. Implicarea activă în subminarea regimului nazist l-a plasat pe Bonhoeffer la periferia unor comploturi de asasinare a lui Hitler, acest gen de acţiuni fiind împovărătoare din punct de vedere moral și spiritual.
Te-ar putea interesa și: Curajul care te transformă în om
Doar că, pe măsură ce ororile celui de-al Treilea Reich deveneau tot mai cunoscute, Bonhoeffer ajunge, fără tragere de inimă, la concluzia că asasinarea lui Hitler ar fi răul cel mai mic.
„Dacă aș sta lângă un nebun în timp ce el intră cu mașina într-un grup de trecători nevinovaţi, nu aș putea, în calitate de creștin, să aștept pasiv să se întâmple o catastrofă, pentru ca apoi să mângâi răniţii și să îngrop morţii. Trebuie să încerc să iau volanul din mâinile șoferului”, argumenta el.
Dietrich Bonhoeffer: o viaţă definită de curaj până la moarte
În ciuda pericolelor care-l pândeau la fiecare colţ, Bonhoeffer trăiește cu speranţa că viitorul se va dovedi mai luminos. Își face chiar planuri de căsătorie, logodindu-se cu Maria von Wedemeyer în anul 1934. La scurt timp va fi arestat, Gestapoul descoperind că era implicat în sprijinirea evreilor care fugeau în Elveţia. Din închisoare, Bonhoeffer este transferat în lagărul de concentrare de la Buchenwald, unde continuă să răspândească speranţă, pace și bunătate, inclusiv în interacţiunile cu gardienii.
La doi ani după arestarea sa, naziștii ajung în posesia unor informaţii care devoalează legăturile lui Boenhoffer cu un complot mai vechi de asasinare a lui Hitler. Este executat prin spânzurare la 9 aprilie 1945, ultimele sale cuvinte fiind: „Acesta este sfârșitul – dar pentru mine este începutul vieţii.” După doar două săptămâni, lagărul avea să fie eliberat. Al Doilea Război Mondial lua sfârșit.
Ultimele cuvinte ale lui Bonhoeffer: „Acesta este sfârșitul – dar pentru mine este începutul vieţii.”
Alegerile lui Bonhoeffer au generat dileme etice cu care ne confruntăm până în ziua de azi. Unii argumentează că Dietrich Bonhoeffer ar fi putut trăi o viaţă liniștită, sigură și fericită dacă nu ar fi avut o poziţie atât de radicală faţă de regimul nazist. Dar dacă ai convingeri la fel de puternice ca ale lui Bonhoeffer, refuzul de a acţiona cu rugăciune în favoarea păcii și de a vorbi în numele celor care nu sunt auziţi ar putea însemna orice, mai puţin o viaţă condusă de bucurie.
Deși s-ar putea să nu trăim sub un regim la fel de tiranic precum cel al Germaniei naziste, apelul său de a ne apăra curajos convingerile și de a lupta împotriva nedreptăţii de dragul semenilor este la fel de actual ca acum opt decenii.
Există câteva lecţii pe care le putem extrage din viaţa marcată de sacrificiu a teologului german:
- Dedică-ţi viaţa celorlalţi dacă vrei să trăiești la superlativ!
În final, abnegaţia lui Bonhoeffer l-a dus la moarte, dar cât timp a trăit, el a considerat că slujirea, atât la nivel individual, cât și colectiv, reprezintă adevăratul scop al vieţii: „Biserica își merită numele doar atunci când este acolo pentru alţii.”
- Concentrează-te pe lucrurile care contează cu adevărat!
În vâltoarea vremurilor de război, Bonhoeffer nu a pierdut din vedere lucrurile care contează, încurajându-i și pe alţii să-i urmeze exemplul: „Aproape că nu există nimic care să te facă mai fericit decât sentimentul că însemni ceva pentru alţii. Ceea ce contează aici nu este cantitatea, ci calitatea relaţiei. Pe termen lung, relaţiile umane sunt cel mai important lucru din viaţă. (…) Orice altceva se învecinează cu orgoliul.”
- Păstrează-ţi optimismul în toate împrejurările!
Chiar și atunci când a ajuns captiv între zidurile de beton ale închisorii, Bonhoeffer a găsit motive să întreţină speranţa. „Citesc, meditez, scriu, mă plimb prin celulă – fără să mă izbesc de pereţi ca un urs polar. Este esenţial să rămânem concentraţi pe ceea ce încă mai avem sau mai putem face – și sunt foarte multe lucruri din această categorie – și să nu ne lăsăm dominaţi de gândurile despre lucrurile pe care nu le mai putem face sau de resentimentele și nemulţumirile noastre”, nota pastorul.
- Gândește și acţionează!
Deși a avut ocazia de a se sustrage războiului și evenimentelor tulburătoare care aveau loc în Germania, Bonhoeffer a ales să revină în ţară, asumându-și riscul de a fi arestat sau ucis. De altfel, pastorul german credea că „acţiunea nu izvorăște din gândire, ci din disponibilitatea de a-ţi asuma responsabilităţi”.
- Observă-i pe cei pe care nu-i vede nimeni!
Prin cuvinte, dar mai ales în mod practic, Bonhoeffer a ales să fie de partea celor lipsiţi de apărare, încurajându-i pe creștinii imuni la suferinţa semenilor să vadă „marile evenimente din istoria unei lumi căzute (…) din perspectiva celor proscriși, nedemni de încredere, maltrataţi, neputincioși, asupriţi și umiliţi, adică din perspectiva suferinţei”.
Braden Blyde este un autor independent care locuiește în Adelaide, Australia de Sud. O versiune a acestui articol a apărut iniţial pe site-ul web Signs of the Times Australia.
